Pentru Miha. Mulţumesc.
_____________________
Eu o aveam pe Stela, ea pe Viorica. Între cele două vaci se legase o prietenie strânsă ca şi între noi două. Eu copil, ea ceva mai mare. Venea de la oraş în vacanţe. Aducea cărţi. Citea cu creionul în mână şi scria notiţe pe care le lăsa între filele potrivite. Eu făceam doar linişte. Aplecarea ei peste carte mă fascina. Ca să pot sta mai uşor cuminte, mi-am luat o carte veche din podul casei. Mirosea frumos. Trăgeam cu ochiul la Miha, la Stela, la câmpul verde. Când m-am trezit citind, nu ştiu.
____________________________
PA-ul merge şi către Călin Hera şi etapa VII a concursului AutoPArtret, PArte de carte.
Update: PA-ul se poate vota pana diseara (adica doar azi 13 aprilie) aici: care carte are parte.
In liceu aveam o peioada in care citeam carti din astea, publicate recent. Si cautasem „Mataniile” si n-o gasisem la nimeni. Cand intr-o zi, sa-mi faca o surpriza, colega mea de banca mi-a adus-o (in editie veche, a mamei ei). N-am sa uit niciodata cat imi lipsise acel miros de carte veche. Toata ziua am mirosit cartea de nu ma mai saturam. Aproape ca nu voiam s-o citesc, sa n-o dau inapoi.
Vazand poza, am rememorat mirosul. Aproape ca parfumul unui vechi prieten, pe care te poti baza. Intotdeauna.
Foarte frumoase amintiri. Si un P.A. reusit. 🙂
@Alina: Cartea aceea care mi-a deschis apetitul pentru citirea de tip studiu (eram la varsta la care devoram fiecare carticica de povesti) era foarte diferita de tot ce atinsesem eu pana atunci. Mirosea a vechi si a praf si a lucruri vechi, a tiparitura chiar caci nu fusese deschisa prea des. Era despre Mexic. Avea o introducere legata de comunism. Continutul (in-afara prezentarii reliefului si oamenilor) era total anost, pur informativ, dar ceva m-a facut sa o citesc pana la capat.
Prietena mea se cufunda atat de adanc in lectura inca ma molipsea si pe mine. Cand privesc acele vremuri imi dau seama ca toate s-au legat in cel mai fericit mod posibil: Miha = modelul, pascutul Stelei=momentul…
Amintirile din copilarie sunt cele mai frumoase! Cand ma gandesc ca am citit ”Pe aripile vantului” prin clasa a cincea, acum nu-mi vine sa cred! 🙂