La noi în sat era un obicei să se scoată prima oară în an vitele la păscut în ziua de Paşti. Iarba apuca să crească cât de cât, iar noi aveam o distracţie pe post de ocupaţie într-una din zilele de peste an când eram scutiţi de… treburi. Cu toţii aproape mergeam la grajd, o ţesălam pe Stela, o dezlegam de la iesle şi porneam spre deal prin livadă. Ăi bătrâni rămâneau aici, la vorbă, noi o mânam pe Stela mai departe. Ea s-ar fi oprit la păscut oriunde, cred că mirosul ierbii o droga de-a dreptul, dar noi voiam să ajungem cât mai departe. Să vedem satul de sus. Cam aşa.
Foarte frumos peisajul! Si verdeee! Macar din fotografii sa vedem si noi ca e primavara! 🙂 Ca a fost un frig zilele astea…
Foarte frumoase descrierile – si cea vizuala si cea scrisa. Ma duc cu gandul la zilele de vacanta, cand mergeam la tara si umblam teleleu pe pajisti, si ma cataram in meri, si alergam dupa vaca pentru ca nu statea locului, si beam lapte imediat ce era muls, si mancam fagure….. Cate amintiri mi-ai trezit!
@Cristi: Multumesc, e o imagine de suflet, ma bucur ca exista aparatele astea foto si ne putem tine aproape locurile dragi ale copilariei.
Poza e facuta chiar in aprilie acum 2 ani, sper sa ajung si anul asta acasa sa ma imbat cu adevarat cu parfumul florilor din livada. E atat de verde totul incat te trec lacrimile…
@Bine-ai venit Adrian pe meleaguri mai insorite! Va veni primavara si la tine, intotdeauna vine!
Buna, Soare,
Am venit, cred sa-ti multumesc pentru vot, si sa-ti solicit ajutorul, in privinta stilului.
Imi place observatia ta, si as vrea sa mi-o insusesc, dupa ce o inteleg.
Spre exemplu SEO- orientate, cum s-o receptez? La fel, despre excesul de link-uri si centrari de care vorbesti, imi poti da un exemplu, local? Nu ma prevalez de aparente, daca ma ajuta.
Multumesc, te putem astepta curand, la noi pe blog?
Madi si Onu
PS:In caz ca nu am redat fidel, ce ma intereseaza, reproduc, textul comentariului tau:”Continutul e interesant, dar stilul de scris (forma) e prea SEO-orientata. Atat de mult spre SEO ca prea putin spre cititori… 🙁
Am incercat sa mai citesc cateva articole, dar sunt prea incarcate de link-uri si centrari…”
Multumesc Irina, cred ca fiecare dintre noi avem amintiri despre clipele petrecute la tara, iar cu timpul, traind intre betoane, le descoperim valoarea nu doar sentimentala ci si ca experienta de viata. Se schimba atat de repede totul inca copii nostri vor mai vedea vaci doar la ferme sau la zoo si nicidecum atat de aproape cum le vedeam noi…
Foarte frumos. Ma uit acum la pritenii care au copii si spun ca trebuie sa il scoata pe ala mic afara de parca ar soate cainele la o plimbare printre blocuri.
@Meet The Sun,
Multumim.Dar, de ce crezi, ca un schimb de impresii, poate importuna? Sa fii mai mult/sensibila, decat spui in Despre mine ? Noi credem , ca atentionarea, este o conditie, a drumului sigur, intre scop si atingerea lui.Deci, sa lasam convenientele, stresante, daca se abuzeaza de ele!Nu crezi?
Te asteptam.
Madi si Onu
Eu poate am trait clipe frumoase la tara in perioada despre care imi e dat sa nu mi-o amintesc (am cateva fotografii) si nici n-am prea fost legata de bunici. Dar nu-i nimic; macar am imaginatia foarte bogata si iubesc astfel de locuri. Le imprumut, cateodata – cand mi se da voie. 🙂
@Madi si Onu: in primul rand chiar vreau sa subliniez ca nu sunt vreo priceputa in SEO, dar am citit si eu ca tot omul si cateva lucruri mi-au ramas in minte tocmai pentru ca m-au revoltat. Era vorba despre scrierea in pagina care devine mult mai bine indexata daca se scrie fragmentat pe paragrafe, presarate de link-uri(cu cat mai multe externe cu atat mai bine) si cuvinte scoase in evidenta prin orice metoda (bold, italic, subliniat…)
Nu stiu daca stilul vostru de scris e o coincidenta sau nu in sensul asta, chiar nu vreau sa supar pe nimeni, dar mi-a fost cam greu sa parcurg textul. In general intru in link-urile propuse, dar la voi sunt atat de multe incat n-am facut decat sa ma strecor printre. Asta a fost reactia mea involuntara. Poate e una gresita, sigur nu sunt nici cel mai bun cititor sau mai inpirat blogger, dar ca simplu umblator prin online m-am simtit putin cam inghesuita la citit.
Legat de textul centrat, imi place si mie, il folosesc uneori, dar in combinatie cu link-urile albastre… nu stiu ce sa zic.
Sper sa nu va deranjeze feedback-ul meu, am acest obicei (inca nu stiu daca bun sau prost) sa dau unul cand simt ca am ceva de spus. Stiu cum e sa ai blog, sa scrii si din moment ce blogul e public, astepti si oarecare reactii. Inevitabil le astepti si daca vin, conteaza.
Promit sa revin si sa citesc si daca acesta e stilul vostru de scris, atunci o sa ma adaptez si eu daca o sa-mi placeti 😀
O conta ea prima impresie, dar conteaza si starea in care suntem atunci cand se produce.
Numai bine!
@Mircea: Cainii cred sunt scosi mai des, cel putin dimineata si seara, indiferent daca ploua, ninge, bate vantul, indiferent de noxe si praf…
Nu vreau sa fac o comparatie, e doar realitatea…
cu imaginea asta am vazut si eu o raza de primavara, ca la mine in oras astea 2 zile de weekend a nins si a plouat mai tot timpu’,nu mai zic de frig…
Da’ observ ca ieri am scris atat de corect gramatical incat mai bine ma duc si arunc tastatura :)) Imi cer scuze pentru asta, ma pierdusem cu totul in amintiri…
Anyway, legat de ce ai zis tu despre cei mici, ca vor vedea vaci doar la zoo… Ei bine, intamplare complet adevarata – a venit un strain in vizita pe la noi la Romanica, si ce sa vezi pe o pajiste la tara… niste capre dom’le. Capre, iti dai seama… Iar strainul statea si se uita ca mata in calendar si a intrebat ce sunt alea :))
Asa ca nu m-ar mira ca mostenitorii nostri sa zica despre un maidanez mai latos ca este o oaie sau mai stiu eu ce.
@Irina: mi-am permis sa corectez un pic, dar sa stii ca n-am observat greselile 😀 O fi de la vreme, astenie??!
Eu sunt convinsa ca animalele de langa casa vor deveni la fel ca cele din Africa: o sa le invete copiii din carti sau de la tv. Stiu si eu cazuri in care nu se stie care e rata care e gasca dintre pasari. Asta n-ar fi atat de grav, daca nu s-ar intampla si ruperea de natura, daca n-ar muri si jocul inafara casei, jocul acela pur fara de jucarii care aduce atat de multa bucurie. Mi-e teama ca si bucuria va disparea…