Hero of the day

Căţelul cu vestuţă roşie alerga ca nebunul. Lesa zburda în urma-i, ca un şarpe prins doar de cap, şi era cât pe ce să-i fie călcată de un nene. Pe coadă, se-nţelege. Omul nostru a sărit ca ars şi alţi câţiva au sărit ca arşi la săritura lui. Am chicotit de reacţia în lanţ şi am continuat să urmăresc cu privirea evadatul. Avea o blăniţă albă cârlionţată. Arăta haios, dar şi elegant în vestuţa aia roşie, tricotată poate de vreo bătrână amârâtă sau cumpărată pe bani grei de un stăpân fără copii.

Şi fugea ca nebunul. Dezlânat. Cine ştie unde, cine ştie pentru cât timp, dar pentru o clipă a fost eroul meu.

Run, little crazy dog, run!

...citește mai departe ↑

Temeri

Erau prietene dintotdeauna. Cele mai bune. Şi-au depus dosarul la aceeaşi facultate. Au făcut cerere să fie mutate în aceeaşi grupă şi au ocupat aceeaşi cameră de cămin. S-au angajat în acelaşi loc şi au demisionat împreună când lucrurile n-au mai fost echitabile. S-au mutat în alt oraş când au terminat facultatea şi au închiriat

...citește mai departe ↑

Push the button!

– Push the button!
– Nu, nu te mai apăs acum buton nenorocit. Am rezistat atât de mult deja! Mult înseamnă enorm. Unora le-oi fi de ajutor, buton nenorocit, dar eu te simt ca pe o ispită. Nu e destul că e greu, îmi mai trebuia să ştiu că e o cale ca toate astea să se termine.

...citește mai departe ↑

Farmec şi cenzură

Luella e personajul meu ştrengar. Ea are voie să spună şi să facă ce vrea. Ea are voie să se joace, să încalce reguli, să îndrăznească. Eu sunt cea cu pretenţii mature şi responsabile care o trage mai mereu de mânecă “hai mă Luella, iar mă bagi în belele!” şi ea râde şi râde şi râde… Ştii ce mi-a zis într-o zi??!

...citește mai departe ↑

Corporatista

De când îşi pierduse pisica, Mia nu mai avea linişte. Nimeni nu ştia cum s-a întâmplat, dar pe chipul Miei se putea citi lesne, disperarea. Câteva zile s-a agitat în fel şi chip, a pus afişe, a povestit tuturor, a cerut sfaturi, şi-a plâns de milă până când celor din jur…

...citește mai departe ↑