meet the sun
Proză scurtă și arhiscurtă (500 de semne). Pentru că uneori scriu despre alții sau despre mine ca despre alții.
Am un buchet mare de flori in casa. Si creste-n fiecare zi din ce in ce mai mare si ma intreb ce-o sa ma fac in ziua cand va da de tavan. Si ce ma fac si cu parfumul asta care devine din ce in ce mai puternic. Si culorile care nu se dilueaza ci se aprind si mai tare. Cum sa creasca un buchet, tulpini fara radacini? Unde voi mai respira, unde voi mai fi? Ce parte a buchetului sunt eu?
Cine m-a cules??!
Facuse totusi castelul pentru ea si ar fi vrut sa i-l daruiasca. A parasit plaja privind in urma din cand in cand. Noaptea se lasa, faleza era aglomerata, chipuri si siluete se perindau unele agitate, altele visatoare, dar nici unul nu era cel cautat. Si-a facut un plan si i-a cerut voie mamei sa se retraga mai curand la somn. A urcat in viteza scarile, a batut la usa fara sa gandeasca, fara sa se teama si din semiintuneric silueta infasurata in halat l-a privit bland. Ti-am facut un castel de nisip! E pe plaja! E fara turnulete, cu un singur turn mare, dar neterminat inca si de unde se poate evada pe o singura punte…
Când s-a întors de la gară apusul revărsa culori stranii peste oraşul tăcut, peste străzile şi casele amorţite, lungindu-i amuzant umbra săltândă când de-alungul străzii pietruite, când pe ziduri şi garduri. In lumina aceea stranie a descoperit că ii place clădirea de la numărul 46, una dintre cele multe, pe lângă care-a mai trecut de-atâtea …
24 noiembrie, ora 7.30. Se-aude o bataie in usa. Nervoasa rau.
De peste tot. Umbre pe care le simt in urma-mi. Umbre care se furiseaza si vor ceva de la mine.
Umbre care-mi apasa asternutul peste ochi, care trimit peste mine valuri de ganduri. Le opresc trecand dintr-o camera in alta. Le opresc intinzand ziduri.
Umbre care arunca peste mine zidurile.