meet the sun
Proză scurtă și arhiscurtă (500 de semne). Pentru că uneori scriu despre alții sau despre mine ca despre alții.
Ma uitam la tigara subtire, la flacara timida a brichetei, la tutunul aprins si la fumul expirat in trepte. Degetele albe nu erau ale mele, caci mainile mi se incrucisau una cu cealalta in pozitia omului-spectator. Vedeam toate acestea prin sticla incomoda a ochelarilor, sub greutatea crescanda si suparatoare a ramelor si ma gandeam ca …
Am mintea bulversata, inima bulversata. Amandoua sunt slabe si palide. Se uita la mine si ma intreaba: Incotro? Ma uit la mine. Zac intinsa pe-o canapea incomoda. Ma uit la ele. Zac intinse pe covor. Nici macar nu se sprijina una de cealalta. Nu le raspund la intrebare. Sunt de piatra. Asa cica e ok …
Zi sangeroasa, cadavre vii desfacute-n bucati ce continua sa vorbeasca, sa simta, culori imaginate prin frigul unei toamne isterice, pasi cadentati si siguri de picioare torturate pe tocuri. Rar ma inalt si altfel. Povestile carnale si fara ocol ale lui Vian imi cotrobaie prin minte pe langa suficientza unei desfasurare de cadre numita film bun …
Citeam. Aveam vaga senzatie a trenului care opreste in statii si reporneste, dar rutina te asigura intotdeauna. De orice. Era cald, prinsesem loc sa stau jos si nu aveam in minte decat finalul neasteptat al inca uneia dintre prozele scurte a lui Boris Vian. O jumatate de gand ma anunta ca trenul stationeaza. Inseamna ca …
– Cat? – 2 centimetri? – Sunteti sigura? – Da, tundeti. Ciudat cum unele discutii se pot reproduce intocmai intre personaje diferite, la momente diferite de timp. Numai ca azi a urmat o pauza si o continuare: … 2 centimetri din varfuri. Tundeti partea batrana si decolorata, partea aspra… macar in vis sa-i pot acoperi …