Făgăraș, drumeția anului: noapte la Cațaveiu, prânz pe Dara, baie de soare și spectacol de nori

Vârful Dara era pe lista marilor restanțe în ce privește drumețiile mele în Carpați. Nu am fost niciodată adepta ajunsului pe toate vârfurile de peste 2500m, dar sunt câteva piscuri unde vreau să calc în această viață, printre care Lespezi și Parângul Mare de exemplu, însă nu vreau doar să urc acolo sus, aș putea-o face în alergare, nu?, ci alături de oameni dragi și, mai ales, pe îndelete.

Drumeția la Dara era de câțiva ani în planul comun cu Mike și a rămas cumva marele regret al vacanței din vară, amânând pentru încă un an. Cine se gândea că va exista și o vacanță de toamnă, că prima zăpadă se va topi suficient, că după maratonul din Piatra Craiului vor urma două zile pe creste făgărășene??! Eu una sigur nu, dar pe măsură ce s-au pornit lucrurile, toate s-au aranjat din mers cu ajutorul prietenei mele. Bonus, am avut foc, răsărit generos, capră neagră, vulpe de soi și o vreme pe sufletul nostru.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare] Octombrie 2022

Octombrie se dovedește a fi fost o lună tare leneșă, lipsită de motivație, dar care a avut un început tare frumos în prima parte a vacanței acasă cu maratonul din Piatra Craiului și o super drumeție în Făgăraș. Apoi m-am pricopsit cu răceală și sinuzită (sau invers), dar tot m-am bucurat de niște zile frumoase la Tehomir, la ai mei, de revederea cu familia extinsă (de hramul satului, Vinerea Mare). Întoarsă în Elveția mai mult am bolit și am acceptat că poate e timpul odihnei, astfel că puținele alergări au fost doar pe bază de chef și dor de timpul meu cu mine în natură, cu ceva frică de reactivarea sinusului maxilar și cu o puternică senzație de răceală pe fundal.

...citește mai departe ↑

MPC, Maratonul Pietrei Craiului 2022

Anul acesta mi-a adus mai multe bucurii decât mi-ar fi putut trece prin vis, iar revenirea la MPC a fost cu siguranța una dintre cele mai mari. Și aici se termină introducerea unui jurnal lung și plin de suflet, scris în semn de recunoștință pentru tot ceea ce am trăit în toți acești ani pe potecile de Acasă. Mulțumesc 🙏

...citește mai departe ↑

UTMB OCC 2022. Primii 56km sunt mai grei

Marele eveniment din 26 august a fost nu atât concursul de alergare, cât să mă aflu pentru prima oară în preajma Masivului Mont-Blanc. M-au impresionat ghețarii dincolo de cuvinte și dincolo de toate imaginile văzute înainte. Sentimentul pe viu combină grandoarea și fragilitatea naturii cu o frumusețe copleșitoare, totul la o scară pe care oamenii nu o vor cuceri niciodată chiar dacă vârfurile se urcă pe x rute și aerul e brăzdat aproape continuu de elicoptere.

Cât despre motivul ce m-a adus în Chamonix, am alergat bine și calculat primii patruzeci de kilometri apoi mi-am atins limitele fizice și mai departe am negociat din greu cu cele psihice. Celebra atmosferă nu se dezice și e dată de numeroșii spectatori – atipic de mulți pentru un sport majoritar de amatori, dar asta nu-mi anulează așteptările ceva mai mari de la organizatori și de la marele eveniment ce până la final mi s-a părut centrat mai mult pe show decât pe nevoile alergătorilor. Dar dacă bagi și show-ul la aceste nevoi, atunci poate a fost cam mult pentru mine.

...citește mai departe ↑

[Jurnal în mișcare] Septembrie 2022. Am scris și-am alergat

Septembrie a fost luna liniștirii după cele trei săptămâni acasă, după concursul de la poalele Mont-Blanc-ului în jurul căruia parcă a gravitat toată vara, luna în care am scris foarte mult pe blog. Eu și Miruna ne-am reintrat în rutina vieții de Altstätten, ea a început să meargă singură la și de la grădi, iar eu m-am reapucat de germană și de… plănuit viața. Și chiar dacă am experimentat două concursuri mici, locale, marele minus ale acestei luni sunt lipsa drumețiilor în Alpi, vremea fiind cu nazuri weekend de weekend.

...citește mai departe ↑