plans

de ce sunt doar piatra,
niciodata zid?

de ce sunt doar copac,
niciodata padure?

de ce sunt doar trestie,
niciodata rau?

de ce mai sunt aici
cand exista pretudindeni?

Cateodata lacrimile sunt reci.
De gheata.

...citește mai departe ↑

Duminica sufletului meu

Scriam candva, acum 9 ani, intr-o prima iarna in acest oras,

Ma doare frigul pe strazi
Ma poarta cuvintele-acasa
Privesc trecatorii in ochi
Si ma ninge tacerea lor aspra

Luna atarna pustie
pe-un cer neclintit, ca o toarta
Talpile sangele-si plang
Le-am lovit in nestire de-o piatra

Copacul de langa fereastra
vegheaza cu-o privire de sticla
Lumina dinauntru e stearsa
Si-n noapte pluteste cu frica

Si intru. M-asteapta camara
Cu ganduri ramase acasa
Ma privesc intr-un colt de oglinda
Si ma ninge imaginea aspra.

Ce iarna…
Ce cantec de ninsoare frumoasa…

...citește mai departe ↑

ultimul

Nu mai pot suport gandul ca el, sufletul meu, un biet trandafir de hartie, el firav si confectionat dintr-o hartie de proasta calitate, el se incapataneaza sa reziste asa fara culoare, fara miros, fara spini, fara viata! Stie c-a venit ziua in care il voi arunca cat-colo si-l voi calca in picioare! Si nu se

...citește mai departe ↑

dar

oraş nebun, oraş urât
străzile tale sunt pline de noroi
cerul tău e mărginit,
dar
cerul va fi de maine şi mai gol


oraş nebun, oraş pustiu
nopţile tale sunt singurul meu adăpost
râul tău e jumătate îngheţat,
dar
va oglindi de maine mai mult gol


oraş nebun, oraş străin
copacii tăi sunt bătrâni fără zile
gara ta mă doare de îmbrăţişări,
dar
peronul va fi de mâine şi mai gol


oraş nebun, oraş tăcut
roagă-mă să mai rămân o zi
somnul meu devine mai adânc,
dar
somnul tău va fi de maine – gol.

...citește mai departe ↑