meet the sun
Jurnalele turelor mele pe munte și tot felul de articole pe tema ”munte, munte, munte!”: drumeții, alpinism, schi, alergare montană, ture cu prietenii, în doi sau solitare, ture de iarnă sau vară, pasiune pentru florile munților și un dor ce poartă un nume: Carpați.
Fagarasul e muntele hotar. Nu trebuie sa-i cuceresti granita cu cerul ca sa simti asta, e de-ajuns sa va priviti fata in fata la prima voastra intalnire. E privirea aceea care deschide coridoare adanci in iris, pe care vei putea inainta oricat avand infinite chei pentru infinite usi, dar pe care insa nu vei putea niciodata intra. Si de va fi altfel… putini vor sti.
La Cabana Curmatura prin Poiana Zanoaga. O jumatate de duminica pe munte. Am fugit si eu de-acasa cand nu mai trebuia sa dau socoteala nimanui.
Intr-o zi poti face enorm de multe lucruri, asta e sigur. Te poti trezi de dimineata, te porti urca intr-un tren cu destinatia Busteni. Trenurile astea pe Valea Prahovei mereu intarzie, dar poti ajunge la telecabina pe la 11 fara si poti fi sus la Babele pe la 11 fix. Asta din urma s-ar numi noroc chior avand in vedere faima cozilor de la telecabina din Busteni, insa intr-o zi ca cea de ieri norocul s-a numit: functionare. Ploua usor, muntele era nevazut de nori, ceata, de imbratisarea completa a unei singure nuante: alb.
Trupa lui 8 a papat bine la Cabana Zanoaga cate-o ciorba de vacuta si apoi s-au tot echipat si dezechipat si cu o oarecare intarziere au pornit spre chei – obiectivul numarul 2 al zilei. Traseul se anunta de maxim o ora dus pana la Lacul Scropoasa si cei cu experienta in vizitarea multor altor chei se asteptau la un drum forestier serpuit obraznic printre peretii de stanca de-o parte si de alta.
Gongul a batut aceeasi ora, gara a pregatit acelasi tren si muntele a chemat. Monica, Iulia, Luci, Flavius, Radu, Adi, Dani & Me au raspuns si au format o trupa pe care in primul episod o voi numi simplu: Trupa lui 8.