Iar schi de tură, iar prin Baiului
Scurte impresii după o a treia ieșire pe schiuri de tură: experiența se adună cu măsura răbdării și simt că îmi place tot mai mult să plimb doagele, aproape la fel de mult ca alergarea montană.
Articole în categoria: MUNTE
Colecție descrieri drumetii montane, trasee alpinism, concursuri de alergare montană și multe alte articole despre pasiunea numită munte.
Schi de tură, încă o zi pe munte
Spre deosebire de copii, adulților nu le ajunge o primă și singură zi pentru învârtirea pe toate părțile a unei jucării noi. Până la plictiseală ori doritul alteia mai bună sau mai cu moț, adultul savurează jocul în sine, jucăria devine o unealtă în căutarea a ceva mai mult: un timp petrecut pe sufletul său, desprins de rutină și obligații.
Exact așa simt că stau lucrurile legate de mine și noua mea jucărie: echipamentul de schi de tură. În acest caz jocul este plecarea cu entuziasm de acasă, reîntâlnirea cu prietenii, schiatul în sine cu lecțiile sale și dorința de a îmbunătăți constant, dar ținta atinsă spre care jocul converge, pentru care jucăria a fost anume aleasă este timpul petrecut pe munte. Încă o zi pe munte.
Un nou capitol într-ale muntelui: schiul de tură. Inițiere în Baiului
Cine-ar fi crezut că există atâta determinare în mine cât să continui povestea pe schiuri, cine, că eu nu, dar iată că tot eu sunt cea care insistă pe ruta pașilor mici și extrem de mici… la vale. Și pentru că nu-mi ajungea dute-vino-ul emoțional pe care mi-l dă schiul alpin, de pârtie, am mai deschis un capitol: schiul de tură. Un capitol dintr-ale muntelui căci pe schiuri o să pot umbla și iarna cărările, pădurile, iar câteodată, culmile. Ideea nu-mi aparține și nu-i idee, ci mai mult o simțire, o evoluție pe care o încearcă firesc, tot mai mulți… drumeți.
Măcinul alb
Măcin iarna? De ce nu. Ninge și-n Măcin? Se pare că da. Cum arată zăpada la 467 de metri altitudine? Păi tot albă. Și dacă ești un drumeț norocos, feerică!
Iezer, viscol cu ochii-n soare pe Văcarea cea lungă
Număr puține ture de iarnă, iar dintre acestea și mai puține sunt cele în care am petrecut noaptea pe munte, și nu la adăpostul (aproape) călduros al vreunei cabane, ci la refugiu sau cort. E încă un soi de vis neîmplinit acela de a dormi la cort în zăpadă… În tura de față am reușit să-mi dorm abia a patra noapte într-un refugiu și, cu toate că sunt friguroasă și mă cam dărâmă rucsacul cu toate cele, mă regăsesc cel mai mult în experiențele de acest gen.