Prima zi in Cernei – Mehedinti: chei si cascade

Data: vineri, 2 aprilie 2010 Locul: Munţii Mehedinţi Trasee: 1. Valea Cernei, 7 Izvoare (PR) → Cascada Roşeţ (Cociului) ; 2. Valea Cernei, Pensiunea Dumbrava (CA) → Cheile Ţăsnei. Album foto: de Înviere în Cernei-Mehedinţi Mini-concediul de Paşti a debutat cu ajungerea pe 2 aprilie 2010 în Herculane. Mi-ar fi plăcut să revăd staţiunea aşa

...citește mai departe ↑

Primăvară în Munţii Măcinului

Dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aş îmbolnăvi pe veci de ea… Sâmbătă dis-de-dimineaţă am plecat spre Măcin, despre care ştiam ca mai toată lumea că-s nişte munţişori, dar o privire fugară pe hartă cu-o seară înainte, mă lămurise că înălţimea maximă de 467m a Ţutuiatului e compensată cel puţin prin întinderea pe o

...citește mai departe ↑

Munte – 15 ganduri dupa 15 ture

Nu sunt dintre aceea care sunt dispusi sa riste prea des, dar obisnuiesc sa risc. De cele mai multe ori cand o fac, reusesc sa-mi mobilizez toate resursele fizice, psihice, rationale. Stiu ca exista limite, pe unele mi le cunosc, pe altele incerc sa le cunosc. Inteleg un “NU” mai bine decat un “DA”, tocmai de aceea incercarile mele continua cu un singur pret: cunoasterea. A risca nu e o deviza, e un moment de luciditate si decizie pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si-l asume doar pentru el insusi. Pe munte, varful ia deseori forma mirajului si deseori se uita ca VARFUL nu e doar un reper al ALTITUDINII ci si al ATITUDINII.

...citește mai departe ↑

Mergand prin ploaie cu Dor de Fagaras

Cand ploua si e ceata in oras, cand viscoleste, cand ninge, cand cerul se lasa greu peste toate de parca ar vrea sa le ingroape in tacere si neculoare, dorul de munte isi aduce mai mult decat umbra asupra-mi. Cum in ultimele saptamani codurile meteo galbeno-portocalii, riscurile ridicate de avalansa, dar si altele lumesti m-au

...citește mai departe ↑

Cozia, “lasa-ma uimit…”

Cozia. Padurea iarna

Dupa ce-am zidit in minte ganduri si impresii, incep jurnalul din Cozia cu un laitmotiv obsedant Umbra Soarelui la Cozia… dar renunt la el si la obiceiul de a pune titlul la final. Probabil am simtit eu ca o sa ma intind mai mult decat am facut-o vreodata pana acum cu scrisul si un titlu e intotdeauna bine pus la vorba omului (chiar daca ii e dat sa si le schimbe pe-amandoua)

...citește mai departe ↑