Măgura Branului, partea vestică – jumătăți de munte, jumătăți de zi

Spre Vârful Gălbinarei de pe Vârful Prislopului (marcajul bandă roșie continuă prin stânga stâncăriilor)

Acum câțiva ani nu aș venit taman din București pentru Măgura Branului – aproape că nici nu băgam în seamă un munțișor ca ăsta când în jur sunt Bucegiul și Piatra Craiului – dar acum când stăm la nici o oră distanță și avem și copil mic, reconsider totul: dorul de munte cere astâmpărare, iar locul chiar e unul frumos, cu priveliști generoase.

duminică, 4 noiembrie, Piatra Craiului
Traseu: dinspre Fântâna lui Botorog spre satul Măgura – bandă roșie – Vârful Prislopului – coborâre până în Vârful Gălbinarea spre sat Măgura – revenire pe drum spre mașină. 8km, 3h, 460m+.
Trupa: Andrei, Claudia și Miruna.

A trecut multă vreme până am ajuns în formație completă pe alt munte decât Tâmpa. Ba chiar am avut senzația că înadins s-a lungit toamna aceasta memorabil de caldă ca să reușim și noi o excursie. A fost o vară sărăcăcioasă în drumeții, o toamnă aglomerată (eu din nou la job, Miruna la creșă) și tot felul de impedimente pe care dacă le privesc „din viitor” par minore, dar la momentul respectiv s-au tradus prin… părintele e un copil responsabil.

Am pornit de-acasă pe la 11-12, hotărâți să profităm de tot soarele de la mijlocul zilei. Nici nu ne-am așternut bine la drum că Miruna a dat la boboci tot ce mâncase. Aproape să ne întoarcem acasă… dar am șters situația cu tot ce s-a putut și am continuat spre Zărnești, mulțumită totuși că n-am reușit să hrănesc și eu bobocii Mirunei.

La Fântâna lui Botorog erau foarte multe mașini încât ne-am bucurat că avem treabă în altă parte. Pe drumul ce face stânga spre satul Măgura am tot regăsit marcajul bandă roșie, iar într-una din curbe am lăsat și mașina. Mergea chiar mai sus, dar e pentru altă dată informația asta.

Prima parte a urcușului prin pădure e destul de abruptă, iar pe frunze se aluneca destul de mult. Andrei o avea în spate pe Miruna, de fapt el a cărat-o tot timpul – eroul meu! cu tot cu rucsac se adună sigur 15kg… mișcătoare. După câteva guri de papa – adică tot sendvișul ăla mare cu brânză și roșii de la care speram și eu ceva mai mult decât coaja – a luat-o somnul. Ca niște părinți normali, am savurat victoria: somnul e aproape întotdeauna o victorie.

Poteca e foarte bine marcată, iar când se ajunge pe culme, e și foarte frumoasă. Nu prea e umblată, Măgura Branului e mai interesantă pe partea estică, dinspre Bran, însă la ce trafic e pe acolo în weekend, nu mă simt tentată deocamdată. Au urmat o serie de poieni pășunate de vite cu priveliști nordice spre Măgura Codlei.

creasta Pietrei Craiului din prima poiană

Măgura Codlei și un brad cu personalitate: două vârfuri. Brad, iar nu molid.

Am recunoscut Vârful Prislop după faptul că urma o coborâre într-o mică șa și învecinarea cu stâncoasa Gălbinarea unde era și un grup numeros de alpiniști – e drept, faleza aceea sau cum se numește, pare un loc ideal de a pune o manșă. De aici cobora spre sat cândva un marcaj triunghi albastru, însă acum acesta lipsește și e înlocuit de diverse pete de vopsea, dar poteca e semnalată de diverse aplicații cu gps (în plus, satul Măgura se vede la discreție și dacă o iei la vale, ai șanse mari să ieși la drum probabil cu aventura de a sări câteva garduri).

nici Bucegii nu se văd rău, probabil de pe vârful Gălbinarea sau de pe Măgura Mare priveliștea e completă

Ajunși în sat s-a trezit și Miruna, chiar la fix pentru a se bucura de vaci, cai, oi, găini, câini, dar mai ales de ai lor papucei! papucei! Mi-a plăcut mult Măgura în această parte a sa, eram familiarizată cu zona spre satul Peștera, cu traseul maratonului Piatra Craiului. La mașină am revenim pe drum și cum era destul de prăfuit deși nu se circula foarte intens, Miruna n-a apucat să facă pași. Se cam săturase de stat în fund, dar asta e, următoarea jumătate de munte va fi aleasă în așa fel încât să tropăie și ea.

data viitoare ne propunem să venim cu mașina până sus în sat și să urcăm spre Șaua dintre măguri (stânga jos) ca apoi să continuăm spre Bran pe bandă roșie

biserica satului Măgura în lumina apusului

noi