Puține cabane din Carpații noștri au parte de priveliștea Cabanei Mălăiești, așa se explică și faptul că e una dintre cele mai vizitate și recomandate printre amatorii de drumeții. Acesta e unul dintre motivele pentru care am ales ziua de vineri pentru a urca la cabană, să fie mai puțină lume, dar totodată, și mai multă liniște (și mai puține elogii faptului că-mi port copila, nu că n-aș fi mândră, dar observ că mă cam inhibă genul ăsta de atenție). Și cum nu mă leagă nimic deosebit de cabană, recunosc, îmi era mai dor de Căldarea Mălăiești, o adevărată citadelă de piatră ce reușește de fiecare dată să mă impresioneze.
Munții Bucegi, vineri 25 august 2017
Drumeți: Claudia & Miruna & Andrei
Traseu: dinspre Râșnov pe strada Glăjărie Râul Mare – bandă albastră BA – Cabana Mălăiești (1720m) și retur (sursă hartă: muntii-nostri.ro)
Date traseu: 10km, 800m+, 4h45min cu multe pauze
Info apropiere traseu: drumul dinspre Râșnov este asfaltat acum (față de ultima mea vizită în martie 2015 când erau gropi cu nemiluita), se lucrează încă la podețe și la acostament. De la Uzina Electrică este drum forestier în stare bună. Marcajul bandă albastră este prezent pe stâlpii de curent și mai apoi pe copacii de pe margine astfel că nu puteți apuca greșit pe un alt forestier. Dacă bariera este deschisă, se poate continua cu mașina până dincolo de intrarea propriu-zisă de traseu (200m mai sus este o parcare pe dreapta) scutind astfel vreo 3km de tropăit pe un forestier de pietriș.
La intrarea în Parcul Natural Bucegi (intersecție de forestiere, semnalizată cu panouri, plus indicator turistic spre Cabana Mălăiești) ne-a oprit un reprezentant al parcului și am plătit taxa de vizitare: 5 lei, valabilă 6 luni. Binevenită apariția din punctul meu de vedere, așa ar trebui să fie și la alte intrări în parc pe trasee turistice (cu sau fără legătură, am remarcat o lipsă acută de pet-uri pe lângă drum și pe potecă – cineva le strânge! că doar nu s-o fi oprit românul din aruncat…).
Info traseu: începe pe partea stângă a drumului, traversând apele mici dar năvalnice ale pârâului Mălăiești pe o punte. Este indicator turistic, însă puțin ascuns, trebuie un pic de atenție. Primul kilometru și ceva urcă relativ domol prin pădure, până la intersecția cu traseul ce vine dinspre Cabana Diham, marcaj cruce albastră. Se face dreapta în intersecție și urmează un urcuș destul de solicitant prin pădure pe o lungime de aprox. 2km. Apoi poteca se mai domolește, trece printr-o succesiune de poienițe (una dintre ele expusă avalanșelor iarna și semnalizată corespunzător) și ajunge în cele din urmă la cabană.
Este un obicei care dă severă dependență, acesta de a merge pe munte în timpul săptămânii! Trafic mai puțin și pe șosele și pe poteci, iar asta contează când ai un bebe căruia imobilitatea scoicii îi displace, dar care în sistem n-ar adormi din prea multă curiozitate să nu rateze vreun trecător. Cu alte cuvinte, cu cât ajungem mai repede la munte cu atât mai bine, motiv pentru care am cam ocolit Bucegii în vara aceasta.
Când i-am propus lui Andrei să mergem la Mălăiești dinspre Râșnov (o ecuație fără Valea Prahovei), am avut o strângere de inimă cu drumul pe care mi-l aminteam plin de gropi, însă surpriza asfaltului a fost așa de plăcută încât da, asta e cel mai scurt drum la Mălăiești!
M-a încercat mai mult entuziasm ca în turele precedente (cu excepția Făgărașului de care sunt nesătulă!), mai ales când am trecut puntea peste pârâul Mălăiești: chiar se întâmplă! Și murii înfloriți ne-au primit cu mure coapte și nu e un paradox ci o realitate a pădurii montane, cu raze care coc și îmbobocesc în același timp. Traseul e tare frumos, se face o trecere lentă de la pădurea de foioase la cea de conifere, iar pe poteca lată ca o alee de parc razele soarelui desenează zebre după zebre.
Până la intersecția cu traseul dinspre Diham am mers un kilometru și ceva, mult mai puțin decât ce îmi aminteam. Ne-am întâlnit cu caii de la cabană ce erau coborâți după provizii și am întors din drum un adolescent ce ratase indicatorul spre Mălăiești, dar și strigătele coechipierilor… având căști pe urechi.
A urmat partea anostă a traseului, un urcuș susținut, dar cu câteva discuții și ritm constant, am dovedit-o mulțumitor. Apoi urmează poienițele întrerupte de pădurea „exotic” de verde cu mușchi și ferigi care acoperă tot ce prind: pietre și trunchiuri căzute sau încă vii. Stâncăriile Bucșoiului Mare se arată când și când, apoi Postăvaru dintr-un unghi inedit, altul decât cel cu pârtiile cu care m-am obișnuit deja. Ce să mai? E frumos oriunde aș privi, orice aș privi!
Ajungem la cabană și nu ratăm prăjitura casei, apoi ne retragem puțin mai sus pe pajiște ca să punem păturica pentru Miruna. Îmi imaginez că mă voi lungi să privesc în voie abruptul vestic al Bucșoiului, dar nu are cum să se întâmple asta. Miruna a mai văzut păturică, dar iarbă mai rar, așa că se pune pe rupt și apoi pe… gustat. Cu tot cu pământ și ce se mai găsește, și evident, nu pot s-o las, nu când sunt de față și văd. Și uite așa, un copil care nu merge încă în picioare te poate alerga în doi metri pătrați până la epuizare.
Nici o oră mai târziu, moleșiți de soare și de energia copilei, am strâns toate cele și ne-am urnit la vale. Aveam să coborâm pe fix același traseu, destul de rapid și cu încă o porție de mure pe final.
Și mi-a trecut prin minte un plan minunat, și-l las scris pe blog pentru când va fi să fie recitit, ca pe la 3-4 ani ai Mirunei să ne cazăm cu ea la Diham sau la Mălăiești pentru câteva zile și în fiecare zi să facem trasee de câteva ore ca mai apoi să petrecem timp lungiți pe pătură privind muntele, citind, povestind etc. Eh, cum sună asta? A fericire.
Superb. Acum 35 de ani am facut acest traseu iarna. Nu am mai fost de atunci, fiind si plecat din tara. Multumesc.
Am fost și iarna și mi-e greu să decid când e mai frumos. Cred că la început se iunie cu vegetația înflorită e cel mai cel!
S-au schimbat multe de atunci. Acum ocolul silvic ia bani ca să lase mașinile în rezervație, iar șoferii, „iubitori” ai muntelui, urcă cu mașina până în cel mai înalt punct posibil.
Am ajuns și noi la civilizația din vest unde cei „civilizați” au distrus toată fauna.
Este trist ce se întâmplă în pădurile românești. Copiii noștri vor vedea urșii la fel cum copiii germani ii vad acum, sub forma de sculptura in lemn prin pădurile lor.
Planul suna foarte bine 🙂
Un plan, un vis, chestii mărunte, simple, dar cât de împlinitoare…
Buna, Claudia.
Frumos ai mai descris traseul asta. Si chiar ma gandeam ce trasee as mai putea face cu bebele (11 luni) la purtator, iar Malaiesti e o idee super buna, mai ales ca am mai fost cu el cand era de 7 luni in burtica. Noi am mai fost cu el si in Ciucas, Piatra Craiului,Siriu (idei de viitoare trasee).
Felicitari si pentru blog (il urmaresc de cativa ani); ai talent de scriitor .
Carari insorite in trei iti doresc.
Bună Daniela! Mulțumesc pentru aprecieri și… idei. La Siriu mă tot uit de câteva săptămâni, dar încerc să găsesc o variantă plăcută și pentru jumătatea familiei.
Traseul ăsta la Mălăiești e fezabil, nu e foarte lung și ai deja experiență 🙂
Drumeții frumoase cu bebe!
Superb!!!
Este Adriana, dacă ai drum, nu rata!
Buna ziua. Puteti sa imi oferiti mai multe detalii despre traseu, va rog. Cat de dificil este? Sunt gravida in 6luni+ si avem un bebe cu noi de 1an.as vrea sa stiu daca este ok sa ma incumet sa il fac. Mulțumesc mult
Buna Adina, traseul are o porțiune de urcare mai susținută. Nu știu exact în ce formă fizică ești… eu l-aș fi făcut la 7 luni, la 9 luni am fost la Curmătura. Pe de altă parte sigur va fi aglomerat, nu știu cât de indicat este în această perioadă. Având și copil de 1 an pe care îl va căra tatăl, sigur trebuie să cari și rucsacul cu cele necesare pentru toți trei. Sincer, nu ți-aș recomanda… Dar pe de altă parte nu e musai să mergi până la cabană, sunt ceva poienițe mai înainte.
Altfel, mai bine mergi dinspre Predeal spre Cabana Diham (traseul cu galben din această tură în care am fost iarna, dar cu sania, deci poteca nu pun probleme deosebite: https://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/la-cabana-diham-cu-sania/ )
Sunteti foarte frumosi asa, toti trei pe carari de munte!
Mulțumim Larisa, dar dacă ai știi ce greu e să o pozăm pe Miruna, mai ales la selfie-uri :)) Când ne uităm amândoi într-o direcție, ei i se pare mai interesantă partea opusă, iar în rest e argint viu, aproape imposibil să o pozăm 😀
As veni și eu dar sunt singur cu cine pot lua legatura la modul serios și o cazare. Vă rog frumos.
Într-o zi de weekend nu ar trebui să fie o problemă să mergeți singur, mai sunt mulți alții pe traseu.
Despre cabană puteți citi aici: https://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/bucegi/cabana_malaiesti-101/ (sunt în comentarii informații actualizate și evident, trebuie sunat la numărul de telefon pentru cazare).
Frumos ai mai descris traseul. L-am parcurs și eu în urmă cu 2 luni. Sper să nu ratez perioada murelor.
Sigur mai sunt mure încă vreo două săptămâni de-acum încolo. În partea superioară am mai găsit chiar și zmeură, de fapt, era destulă. Fiind și vineri încă nu trecuseră prea mulți înaintea noastră.
Ce frumos e surioara și ce frumos scrii despre locurile alea. Sunteți o familie așa frumoasa. Vă iubim mult și sa mai scrii pentru ca citind parcă sunt și eu acolo.
Hei, mulțumesc Luci, mă bucur mult că citești. Te pup
De vis drumul spre Malasesti.
Nu am cutreierat foarte multe trasee, dar cel dinspre Malaiesti spre Diham, m-a fascinat de-a dreptul. La Malaiesti am fost de 4 ori, si in afara de zapada, pe traseu am de detoate. E fascinant.
Este tare frumoasă zona. Cabana Diham e următoarea pe listă, să vedem din ce direcție: Glăjerie, Azuga sau Bușteni 🙂
Fiind din Rasnov :D, as recomanda plecarea din Glajerie. Dar sincer, n-am urcat niciodata din Azuga sau Busteni.
Buna! Ai descris foarte frumos traseul si cred ca in luna iunie este superb. Dar exista riscul sa te intalnesti cu ursul? Ce ar trebui sa avem la noi?
In descriere ai spus ca traseul dus-intors este de 5 ore?
Bună! Riscul există întotdeauna, mai puțin în weekend când e destul de multă agitație. În perioada asta s-a umblat puțin pe munte și urșii au recuperat din teritoriu (văd asta pe Tâmpa unde excrementele s-au înmulțit pe toate potecuțele…), dar cred că la ore decente de intrat în traseu, după orele 9-10 dimineața, plus câte un zgomot dat din când în când, șansa să vedeți ursul scade.
Înafară de spray care să țină departe căpușele, nu cred că e ceva necesar să țină ursul departe. Eventual un fluier.
Noi am făcut aproape 5 ore cu cea mică, dar am cărat-o în sistem (iar eu urc destul de repede), acum cred că am face cam 6-7 cu totul în ritmul ei de trei ani jumătate (5 la urcare, 2 la coborâre).
Și apropo de iunie, cred că atunci e de revenit, acum a nins și e zăpadă mare în Bucegi și se anunță scurgeri, avalanșe – traseul traversează o astfel de zonă.
Buna
Cam in cat timp faci traseul din punctul in care lasi masina si pana la Cabana Malaiesti? Am vrea sa mergem mai departe la Vf Omu si as vrea sa stiu daca ne incadram sa coboram in aceiasi zi.
Multumesc!
Bună Cristina,
În funcție de ritmul în care urcați și dacă lăsați mașina cât mai aproape de intrarea în traseu (e o parcare mai sus de punte după prima curbă) faceți undeva între 2-2.5h. Dacă ziceți că mergeți la o zi, înseamnă că nu aveți rucsaci prea mari sau prea grei. Coborârea o estimez la 1-1.5h, dar se poate face și la lumina frontalei, deși ziua e mai lungă acum și ar trebui să vă încadrați.
Cu dozarea echilibrată a efortului și a pauzelor, cu un grup echilibrat ca nivel și nu prea mare, e un traseu care se pretează fără probleme la o zi.
Vreme bună!
Ce frumos ai descris acest traseu! Ce frumosi sunteti toti trei ! Eram oarecum speriata sa ma duc, auzind de la altii ca e lung si greu. Insa din descrierea ta am inteles exact cu ce ma voi confrunta, imi iau genunchierele cu mine si sunt gata de drum ! Ca doar genunchii ma mai supara si doar la coborare. Eh… varsta !:))) Revin cu update dupa 5 noiembrie, ca atunci e programata deplasarea ! Cu drag…
Este un traseu care nu pune probleme, curaj!
Uite și versiunea cu Miruna la aproape cinci ani când a urcat pe picioarele ei integral: https://www.meetsun.ro/jurnale-trasee-montane/drumetii-cu-copii-zmeura-cabana-malaiesti/