Când zilele frumoase sunt cam numărate, nu-i de stat acasă! Ăsta e unul dintre motivele pentru care mamele noastre și-au făcut drum spre Brașov, să sărbătorim ultima explozie de culoare a toamnei, și în ce loc mai pitoresc se putea merge dacă nu pe colinele dintre Bucegi și Piatra Craiului. Acolo unde toamna și primăvara sunt anotimpuri de pus în ramă… dacă urci pe culmi.
Culoarul Rucăr – Bran, sâmbătă 21 octombrie 2017
Info traseu:
- hartă și descriere găsiți pe site-urile Poarta Carpaților și Centrul de Ecologie Montană (vinovații pentru traseele cu drumeți colorați)
- noi am parcurs traseul T9, La Amfiteatru, astfel: Complexul Cheile Grădiștei Moieciu (parcare chiar după podul spre complex) – marcaj drumețul portocaliu – urcare – Culmea Lungă – coborâre – Moieciu de Sus centru – urcare – Poiana Andolia – Pădurea Magistratului – coborâre – Complex
- în cifre: 11km, 650m+, 6h cu pauze & picnic (track @ strava)
Drumeți: bebe Miruna & mama (subsemnata), Andrei & mama, Radu & mama, Mike & mama & Cosmin
Ideea a venit de la Mike și Radu – inspirați ce de obicei! – noi abia ne refăceam forțele după drumeția în Bucegi (vezi postarea anterioară) – e drept că mai mult eu, purtătoarea de Mirună 🙂 Cert e că după aceste două drumeții consecutive – un hei-rup neașteptat, dar tare plăcut! – ambele de peste 10km, mi-am cam resimțit genunchii, însă nu regret nimic având în vedere că de-acum înainte o să se restrângă tot mai mult plimbările pe munte (temperaturi mai scăzute, precipitații, M tot mai greu de cărat în față, iar pentru rucsacul de spate mai trebuie să mai crească câțiva centimetri).
Aș putea spune că am încheiat sezonul în forță, dar prefer să spun că l-am încheiat frumos și într-o companie pe măsură (majoritatea femei, vă dați seama că n-am dus lipsă de subiecte de discuție). Altfel, abia aștept să crească Miruna, să se bucure de aceste plimbări cu bunica, iar eu să zburd (ca un fluturaș?) în jurul lor 🙂 Și să facem pauze dese cu lungit pe iarbă, dar fără să mâncăm iarbă…
Prima parte a traseului este cu mult mai pitorească și mai interesantă ca cea de-a doua, dar asta și pentru că după Poiana Andolia ne-am intersectat cu drumuri forestiere și apoi cu un traseu amenajat pentru ceva concurs de mtb, plus că se dusese soarele după muchie lăsând în locul căldurii plăcute de octombrie o atmosferă de înserare. Și nici noi nu mai eram odihniți ca la început…
Înainte de minunatele modeste poze, câteva sfaturi pentru cei care se încumetă:
– ar fi bine să pozați harta de pe panoul informativ (asta dacă nu ați salvat-o de acasă de pe site-urile indicate mai sus) pentru a avea o idee despre traseu, dar și despre părțile comune cu celelalte trasee;
– marcajul este unul discret, lucru care îmi place, dar totodată cere mai multă atenție pentru cei care nu au ochiul format de a urmări marcajele turistice; la intersecție de poteci, mergeți puțin pe fiecare dintre variante pentru a găsi marcajul;
– din centrul Moieciului de Sus, drumețul portocaliu are o vreme traseu comun cu drumețul albastru (până după Pădurea Magistratului), iar de cele mai multe ori apare doar drumețul albastru;
– prin fânețele prin care treceți lăsați porțile așa cum le găsiți (de obicei, sunt două lemne orizontale, pentru a trece se trage într-o parte cel de sus, apoi se pune la loc);
– nu deteriorați poteca, marcajele, panourile informative (sunt destul de dese și interesante!), nu lăsați gunoaie, salutați localnicii.
Faine poze…asa cuprinse de o lumina placuta de toamna, de care o sa ne fie tuturor dor.
având în vedere că s-a rărit pădurea și Bucegiul s-a albit serios, cam da… de-acum așteptăm primăvara 😉
Faina tura, peisajele si personajele.
Ne-am ocolit prin zona 🙂
Am fost cazati la cabana Bradul (in centru unde ati coborat in Moeciu) dar am plecat de dimineata in tura in Bucegi la Padina/Pestera pt. examenul SGML.
Ne-am cam ocolit, da, că noi vineri am fost la Peștera și de-acolo, spre Omu.
Faină treabă că te-ai înscris la SGLM, îți doresc mult succes!