In Ultimul Hotar: Fagaras am vorbit despre raceala si indiferenta acestui munte in tonuri mai mult decat neprietenoase…
„Fagarasul mi s-a infatisat sumbru si rece. Cu adevarat de piatra. Muntele asta nu zambeste nici macar amar. Are buzele inclestate. Sa iubesti Fagarasul inseamna sa fii tu insuti piatra. Stiam asta, de aceea ne-am intalnit exact cand trebuia…”
si-am tot tinut-o asa… dar simtind asta din prima clipa am facut ceea ce stiu eu mai bine: l-am infruntat. Cu cat s-a tinut mai tare cu atat am incercat sa-l privesc mai bland. Cu cat m-a alungat cu atat i-am intrat in suflet… Eu stiu asta si el stie. Stim amandoi ca voi reveni.
La fel de intransigent si batran el, la fel de vioaie si toleranta eu.
Dar mai bine las imaginile sa vorbeasca…
bobitele rosii seamana cu fructele malinului; am invatat ca „malina” inseamna „zmeura” in bulgara…frumos nume, asadar …
Frumos 🙂
Dar vezi ca bobitele alea sunt otravitoare asa ca nu-ti seamana deloc 🙂
ei e … dincolo de bine si de rau; or fi otravitoare, dar macar sunt rosiii …. ca marul din Alba-ca-zapada; sa ai grija cu muntele, ca el n-are grija de tine-asta de la tine am invatat-o! see you
Voi avea! Ca cineva trebuie sa va povesteasca aventura, nu?
NU, nu va fi o aventura. Muntele nu trebuie sa devina o aventura.
depinde la ce fel de aventura te referi … omonimia ne omoara … 🙂
superbe !
@alex: multumesc :”>
A aparut jurnalul de pe carpati.org:
Prima data in Fagaras – scris de Andy –
https://www.carpati.org/jurnal/prima_data_in_fagaras_-_barcaciu_25-27.09.2009/1675/
Sunt mandra ca multe din pozele mele se regasesc acolo :”>