La final de an pe sub creste de Crai alb

Tropăiala de final de an cu câte un pic din toate: zăpadă, gheață, soare, vânt, prieteni dragi, Miruna la mami, Miruna la tati, ciorbe și plăcinte la primitoarea cabană Curmătura, bocanci scoși de la naftalină, picioare roase, obraji fierbinți, Prăpăstii la frontală, dulcea oboseală de după.

Munții Piatra Craiului, joi 28 decembrie 2017
Drumeți: Vali & Dana, Andrei & Alina, Andrei & bebe Miruna & Claudia
Traseu: Fântâna lui Botorog – bandă galbenă – Cabana Curmătura – punct galben – Prăpăstiile Zărneștilor – Fântâna lui Botorog.
Date traseu: 12.5km, 750m+, 7h cu pauza de minim 1h la cabană
Hartă: © muntii-nostri.ro

Am fost de multe ori la Cabana Curmătura, dar cum-necum, de fiecare dată ceva e altfel: că e zăpadă, că e gheață și alunecă potecile cum numai în Crai pot să alunece, că e ceață și-i pădurea misterioasă tare, că iarna nu-i ca vara, dar parcă nici iarna nu-i ca iarna. Ce să mai, iubitorii de munte știu, nu ai cum să te plictisești de o aceeași potecă, anotimpurile schimbă muntele, iar stările sufletești schimbă omul…

Carpații au cu siguranță nevoie de mai multe cabane de acest fel, cu atmosfera caldă și primitoare, cu muntele care trăiește și înăuntru în toate imaginile și hărțile de pe pereți, în decorul de cămin al oamenilor de munte, în oamenii care vin de nenumărate ori pe an și deapănă povești la mesele de lemn cu ferestre mari (prin care de data asta s-a privit în direct o avalanșă), cu mâncare simplă și bună servită imediat, cu cabanieri gospodari ce nu fac doar comerț ci pun suflet, căci asta simți de cum te apropii: că e un loc cu suflet.

Și uite că e un loc tare plăcut să-i aduci și pe cei mai mici dintre noi, copiii. Bradul e împodobit generos, e spațiu suficient pentru primii pași sau pentru o șuetă cu alți copii și mai sunt desigur și pisicile, victime ale propriei lor puteri de atracție, ce se refugiază morocănoase pe sobă sau pe vreo bancă nefolosită, sătule de smotocitul drumeților.

Traseul, un clasic, cu zăpadă puțină, dar cu ceva gheață care a făcut coborârea un pic interactivă („ghiarele de pisică” – snowline-urile, au fost la fix!), cu vânt ce șuiera pe sus, dar care nu ne-a deranjat prea tare, cu un pic de soare prin Poiana Zănoaga și cu noaptea care s-a lăsat destul de repede pe măsură ce coboram, urmând apoi la frontală albitul drum din Prăpăstiile Zărneștiului.

Am cam bâjbâit când am făcut rucsacul – mi-am ieșit din mână – mi se părea că sunt prea puține lucruri și e drept că doar Miruna avea hăinuțe de schimb, eu doar o bandană în plus față de hainele de pe mine. Am făcut bine că am scos bocancii din cutie și că am luat și snowline-urile, n-am mai avut grija alunecării. De parazăpezi nu a fost nevoie pentru că am pantalonii prevăzuți cu așa ceva. Bocancii au făcut treabă bună după o vară de încălțări sport super aderente, dar mi-au cam lezat gleznele și tălpile, încă mai am umflături dureroase… Au lipsit din bagaj încă o frontală, folia de supraviețuire și trusa medicală, dar tot mă întreb cu ce naiba încărcam rucsacul înainte.

Miruna, a ratat și de data asta plimbarea în rucsacul de drumeție (la plecare vântul bătea cam tare și ne gândeam că sus e și mai și, iar în sistem e mai ferită plus protecția care se trage peste), pe urcare am purtat-o eu, iar pe coborâre a venit rândul lui Andrei și i-au plăcut ambele variante căci n-a ratat câte un pui de somn de câte-o oră. Abia aștept să vină primăvara să o pun și pe ea pe potecă pentru câțiva pași, măcar de poze și cât să-mi îndrept spatele 😀

Nu mai încape vorbă că mi-a mers drept la suflet plimbarea! Le tare mulțumesc lui Vali și Danei pentru vizită și pentru ideea drumeției de final de an (că tot e trupa pinguinilor cam împrăștiată de aceste Sărbători), lui Andrei și Alinei că s-au alăturat; chiar îmi era dor de o tură pe munte – altul decât Postăvaru, și chiar și de scrierea acestui mic și cam sentimental jurnal (cu o cafea în stânga, bradul licărind în dreapta și Miruna dormind).

Vorba-i lungă, gându-i bun
Niște poz(n)e să mai pun.

Să ne fie de folos
Și numa’ pe timp frumos,
Să ne fie de mult bine
Și la anul care vine!

pe binecunoscuta potecă de pe Padina lui Dănișor spre Poiana Zănoaga

se vede creasta! Și un brad frumos între molizi 🙂

la Cabana Curmătura – să tot stai la geam… (dacă prinzi loc 😛 )

„aventurile” Mirunei la Cabana Curmătura

din Poiana Zănoaga, vedere spre Bucegi

coborâm pe punct galben și greșim un pic traseul depărtându-ne de apa pârâului Văii Curmăturii. Drumul din imagine duce la stâna aflată mai încolo în poiană.

revenim la poteca de pe marginea apei (cu acoperiș roșu, stâna)

somnul e întotdeauna o opțiune… când te cară cineva:)

pe deasupra Prăpăstiilor se mergea pe coardă – slacklining, era cam frig, întuneric deja, bătea vântul, dar cel de acolo știa ce face, adică știa să cadă și să se ridice la loc în picioare 😀

poza de grup cu mesajul: cei din urmă vor fi cândva cei dintâi, dar până atunci, haideți să creștem drumețind împreună