Când: 26 aprilie 2015
Unde: Munții Bucegi, Moieciu de Sus
Traseu: bucla trei de la EcoMarathon (alergare plăcută pe 9 mai!)
Cine: Mike, Vio & Octavian, Claudia & Andrei
Album foto începând de aici.
Legături: un jurnal de toamnă prin aproape aceleași locuri.
După sâmbăta petrecută intens în zona Brașovului a urmat firesc relaxarea de duminică, iar drumeția este cea mai bună pentru a ține în frâu o potențială febră musculară, dar și pentru un ritm cu stat la povești și poze în care să te bucuri pur și simplu de munte.
Aveam să facem cam patru ore pe cei treisprezece kilometri pe o vreme bună, primăvăratică, chiar dacă în Bucegi era (și este încă) iarnă. Chiar și după multe ture încă mă fascinează trecerea de la un anotimp la altul atunci când, în lunile aprilie-mai, începi urcarea cu firul ierbii la gleznă ca mai sus să redescoperi primăvara brândușelor și ghioceilor și, în final, împărăția zăpezii ce nu dă semne că s-ar da dusă curând.
De zonele montane rurale de munte te cam îndrăgostești, de simplitatea și de eleganța lor, de traiul greu pe care îl inspiră, dar și de îmbinarea naturală om-munte, de unde și dubla impresie, de asprime și totodată de blândețe, a omului de la munte. Poate de aceea e suficient să privești un sălaș de vară pe fundalul stâncos al Bucegilor ca să înțelegi că aici timpul are altă bătaie, una rară și mută.
Un gând ce m-a tot încercat în timp ce priveam colorata salbă a pensiunilor (unele chiar frumoase și potrivit încadrate în peisaj spre deosebire de alte zone) era legat de turiștii care vin aici și care s-or mulțumi cu puținul „munte” văzut de la geam, de la șosea. Nu știu dacă au aflat că urmând o potecă, chiar și una a localnicilor, vor descoperi adevărata frumusețe a acestor locuri, esența lor. Urcușul e greu, cum altfel?! iar Bucegii și Piatra Craiului se savurează pe măsură ce înaintezi, parcă răsărind în cale-ți ca un premiu pentru fiecare nou pas.
Urmând marcajele maratonului am coborât în Valea Bângăleasa și am început urcarea spre Poiana Guțanu. Aici ne-au prins din urmă stropii unor nori și popasul de-o gustare a fost mai rapid decât îmi doream. Printre rămășițele zăpezilor de-astă iarnă brândușe și viorele ca de obicei. Niciuna albă, tot ca de obicei 🙂
Am prins a coborî și ne-am scurs repede la vale cu atât mai mult cu cât poteca de pământ moale e pe cele mai multe porțiuni plăcută tălpilor. Îți vine să alergi nu alta, Octavian a și făcut-o ca mai apoi să-l găsim întins la soare pe pajiștea încă neînverzită.
Regret puțin că n-am mai prins locuri la EcoMarathon, anul acesta se aleargă cu „casa închisă” și asta deja de câteva luni. Mă bucură să știu că s-au înmulțit alergătorii montani, dar în același timp știu că nu cantitatea duce la evoluție, ci calitatea… Și chiar dacă pentru unii muntele e doar un teren de joacă, speranța e aceea că dintr-o mulțime mai mare s-or găsi destui care să aprecieze că nu-i doar un „teren”, e un mod de viață, e spirit pur. Iar dacă nu ei, copiii lor poate…
Poteca pe ulița îngustă dintre gospodării era jucată deja de copitele vitelor scoase la iarbă, parcă anume pregătită pentru un final de concurs și cred că s-a mai cosmetizat puțin între timp. Așa că dacă sunteți în zonă pe 9 mai n-ar strica să mergeți să-i susțineți pe alergători, maratoanele montane emană o energie aparte, iar peisajul sper să vă atragă măcar puțin din fotografiile modeste de mai jos (aparatul meu foto, Domnul G., se vrea la pensie…)
sălașe de vară în așteptare
inconfundabil, Piatra Craiului
Muntele Strungile Mari și rotunjoara Șaua Strunga
de partea opusă a zării se arată și Iezerul
un copac dintre cei dragi – îmi doresc să-l văd crescut mare, să mai pot urca până aici când o fi el mare…
Muntele Gaura cu Vârful Scara (2422m) și spre dreapta, Valea Gaura (Cabana Omu se vede mică mică)
un pic mai sus de firul Văii ne oprim să luăm apă c-așe be oamenii buni 🙂
popas umbrit de nori
florile muntelui știu una și bună: primăvara înseamnă topirea zăpezii, oricând ar fi ea…
ne strecurăm cu încălțămintea de primăvară
sau alergăm puțin că prea îmbie poteca
să tot ieși din pădurea deasă
umbre și soare spre Bucegi
de n-ar fi nu s-ar mai povesti…
nu se putea încheiere fără poză de grup (că selfie nu mi-am făcut) spre finalul unei ture scurte și plăcute, ca de duminică
Grozav articol, mi-a placut foarte mult! L-am parcurs de doua ori, pentru ca ma regasesc in spusele tale… Eu as dori sa ma apropii cat mai mult de Saua Strunga, m-am cam saturat sa o tot privesc din Simon, Pestera ori Moieciu de Jos:) De obicei, ne cazam in Moieciu de Jos (nu avem masina), dar de data asta vom ramane in Bran si doresc sa fac traseul prezentat de tine.
Pe 5 mai va fi chiar Eco Marathonul, iar traseul va fi marcat cu benzi pentru alergători.
Din Bran e cam departe Saua Strunga, insa se pot face trasee frumoase (inca va fi zapada pe valcele, dar si flori proaspete de primavara).
Poti studia pe indelete traseele turistice aici: https://muntii-nostri.ro/
Iar din Moieciu de sus ai si traseele ecoturistice marcate cu omuleti colorati de către Centrul de Ecologie Montană: (l-am selectat exact pe cel menționat de tine).
Multumesc frumos Claudia..pana la urma a ramas pe 6 mai (cu siguranta va ploua)dar chiar nu ma deranjeaza:)