Am ajuns la Cabana Curmătura de nenumărate ori; e unul dintre acele trasee clasice care nu își pierde farmecul decât, poate, în ochii celor mai mult iubitori de aventură montană decât de munte. Uneori doar până la cabană, alteori în trecere, cu prieteni mulți sau în doi, în trei, vara sau iarna. Am urcat însărcinată în nouă luni – a fost ultima drumeție cu Făptura la purtător, iar acum a venit vremea să o duc și pe cea mică, la cele nouă luni ale ei, vârstă la care nu știu cât pricepe ce este muntele, dar știu sigur că îi place să fie purtată și nu pare defel plictisită.
Munții Piatra Craiului, vineri 18 august 2017
Drumeți: Claudia & Miruna & Andrei
Traseu: Fântâna lui Botorog – bandă galbenă – Cabana Curmătura – bandă albastră – Prăpăstiile Zărneștilor – Fântâna lui Botorog.
Date traseu: 12km, 660m+, 4h
Hartă: © muntii-nostri.ro (desenul e din tura precedentă – Drumeția de nouă luni la Curmătura. I):
Iată și o poză care explică prezența II-ului din titlu:
Nu sunt așa multe de povestit, drumețiile acestea „liniștite” sunt ca un vals, pașii sunt știuți, dansul e instinctiv, mișcarea curge de la sine pe o muzică fără surprize ritmice, iar finalul se lasă cu zâmbetul plăcerii savurate pe îndelete. Și de ce nu, cu începerea unui nou dans.
Cu timpul, cred că va deveni un ritual să mergem la Curmătura. E aproape de casă și e atât de frumos în oricare anotimp, cu precizarea că totuși iarna potențialul de patinoar crește ceva de speriat! Îmi amintesc de tura de sfârșit de an 2012 când ne-am pus colțarii încă din Prăpăstii.
Dacă ar fi să fac recomandări pentru cei cu bebeluși în sisteme, aș avea totuși rețineri. Sau aș face una singură: să meargă fiecare pe unde a mai mers înainte de sarcină, să cunoască traseul și să-și evalueze corect forma fizică a purtătorului. Evident, să-și cunoască copilul și să facă plimbări pregătitoare înainte (cu distanțe asemănătoare, prin păduri, pe dealuri etc.), un bun exemplu fiind un dus-întors prin Prăpăstiile Zărneștilor: drum forestier în ușoară urcare șerpuind printre pereți de stâncă.
În ce privește acest traseu, aș menționa doar că la coborâre pe Muchia Curmăturii (bandă albastră) și nu pe Valea Curmăturii (punct galben), prima parte de la cabană este foarte pitorească cu trecerea printr-o poiană mare, apoi urmează o porțiune lină prin pădure (m-a dus cu gândul la alergare…), însă finalul spre Prăpăstii este destul de abrupt – trebuia să fie și diferența de nivel undeva.
Altfel, a fost una dintre drumețiile acelea în familie, cu mers de mână și povestit diverse, în care timpul trece terapeutic și odihnitor. Miruna a dormit cam jumătate din timp, iar prin Prăpăstii a avut aceeași reacție de surescitare ca acum trei săptămâni când râdea pereților impresionanți de stâncă, scotea mâinile din sistem și se lăsa pe spate de parcă se dădea într-un carusel. Mama-carusel.
Să fiți pe aripile dansului mereu!
Așa să fie! Mulțumim și vă salutăm cu tot dragul!
Mama carusel, ce frumos! 🙂
Îmi place rolul, nu neg, sper să mă țină spatele în continuare 🙂
Foarte faina imaginea in oglinda in/out 🙂
Nu-i așa? Aceleași kilograme în total, altă dispunere. Unde mai pui că are și glas 😀