Bucegii in August – din Sinaia la Zanoaga

Episodul 1: 1 august 2009
Traseu: Sinaia cota 1400 – Curmatura Varful cu Dor – Lacul Bolboci – Cabana Zanoaga (predominant coborare)
Marcaj: banda rosie + cruce galbena (vezi harta)
Timp: 3-4 ore (in functie de cat de mult iti plac afinele)
Autori: Trupa lui 8 🙂
Povestea… in imagini

Gongul a batut aceeasi ora, gara a pregatit acelasi tren si muntele a chemat. Monica, Iulia, Luci, Flavius, Radu, Adi, Dani & Me au raspuns si au format o trupa pe care in primul episod o voi numi simplu: Trupa lui 8.

In linii mari traseul s-a intins pe doua zile si a insemnat traversarea Bucegilor pana la Lacul Bolboci, plimbarica spectaculoasa pe Cheile Zanoagei Mari, parcurgerea Vaii Ialomitei pana la Pestera Ialomitei prin Cheile Tatarului, respectiv Padina, un urcus demn la Babele si o coborare in Busteni.

traseul primei zile,

traseul celei de-a doua zile

Sinaia – Cota 1400 si Babele-Busteni s-au parcurs cu telecabina in scopul intoarcerii nevatamate acasa si mai ales in timp util pentru serviciu. Au existat si surprize, dar nici una nu s-a lasat cu morr, morr 😉

Sinaia – de la Cota 1400 la Cota 2000 am facut incalzirea urcand…

Lectia numarul unu a fost ca niciodata nu e indicat sa te abati de la traseu doar ca sa adaugi ceva aventura in plus. Sau o poti face daca uitandu-te la harta mai vezi si altceva decat linii si contururi colorate, dar despre cum sa fii   responsabil pe munte vom mai vorbi.

pe Curmatura Varfului cu Dor privind spre Varful cu Dor (2030m)…

Apoi am regasit si traseul banda rosie caci il cam pierdusem pentru o vreme (Micutza a facut un zoom ca sa ne ajute sa citim un marcaj aflat in departare) si a fost oarecum bine pentru ca am mai scurtat din drum. Eram deja pe portiunea comuna de banda rosie care ducea spre Padina si cruce galbena spre Zanoaga.

imi plac insectele, mai ales gandaceii inofensivi – azi, gandacul de balegar (cu ajutorul lui Adi)

7 si cu fotograful… 8

Episodul ploicica s-a instalat repede si pana sa traversam platoul Bucegilor am simtit stropii mari de sub pelerine, ne-am strecurat printre cirezile de vite de pe platou si incet-incet am inceput sa coboram. Pamantul era moale, muschiul si iarba uscata imbibate bine cu apa, norii se ridicau la cer de pe firul vaii unul cate unul… Intre timp stateam bine cu acomodarea la noile conditii, inclusiv genunchii mei pareau relaxati – genunchierele au fost perfecte, iar batul de trekking mai mult decat util.

dupa ploaie… norii urcand in cer, noi coborand la vale…

cu 45′ inainte de Lacul Bolboci, frumos aliniati cararii si crucii galbene ne afundam in padure…

Lacul era linistit dupa ploaie, limpede si de-o culoare pe care as numi-o modest verde smarald. Ne-am indreptat spre Cabana Zanoaga si am mers noi binisor pana am descoperit tufisurile de afine. Cum pana atunci ne incadrasem mai mult decat bine in timp, am zabovit o vreme printre ele, am mai condimentat cu fragi sau zmeura si doar pofta satisfacuta si apropierea orei de cazare ne-au ajutat sa ne continuam drumul. Pana la cabana a mai fost putin, iar camera cu 8 paturi ne-a intampinat destul de prietenos (aproape ca-n Alba ca Zapada). Au urmat niste ciorbe bune si calde 🙂

Lacul Bolboci – o splendoare!

florile – ca de fiecare data – ma surprind si-mi fac strengareste cu ochiul

margareta mi s-a confesat: „ma iubeste! nu ma iubeste!„…

tufisurile de afine ne-au umplut de… culoare

casuta unde peste noapte Trupa lui 8 a devenit Trupa Mafia…

Si acesta a fost doar inceputul cuminte al zilei intai pentru ca aventura de-abia urma sa inceapa 😉