Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

tură în care vorbii mult olteneşte şi-n care-mi fu de vreo două ori oţâră de frică

Notă: traseu parţial de drumeţie, parţial alpinism clasic, necesită oarece cunoştinţe, echipament (mai ales în funcţie de anotimp), măcar un prieten care ştie drumul şi chiar dacă povestea devine „tehnică” sau plictisitoare, pozele pot fi interesante.

IMG 9120 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Buşteniul de pe Valea Seacă dintre Clăi, în prim-plan umbra Clăii Mari pe Muchia Clăiţei şi în depărtare M. Piatra Mare în stânga şi M. Baiului în dreapta

Data: 11 noiembrie 2012

Personaje pur-pinguineşti: Cristi, Vali, Muha, Octavian şi Vio, Andrei şi Claudia – povestitorul

Traseu – mixt de marcat şi nemarcat:
– Buşteni – triunghi albastru TA (Jepii Mari);
– intrare pe Valea Seacă dintre Clăi (V. Seacă a Jepilor);
– tentativă de coborâre pe Valea Comorile Clăii;
– revenire pe Brâna lui Răducu (Brâul Jepilor);
– Valea Jepilor (Jepii Mici) pe cruce albastră CA.

Timpi – considerând că am fost 7 şi că am stat mult şi la vorbă plus rotunjiri de calcule:

– 4h pe Valea Seacă dintre Clăi
– 1h pauză în şaua dintre Clăi
– 2h încercarea pe V. Comorilor
– 1h 30min pe Brâna lui Răducu
– 1h 30min pe Valea Jepilor

Tehnic – Valea Seacă dintre Clăi (cotată cu grad 1B) numără câteva săritori (bolovani/stânci blocante pe firul unei văi) pe care le enumăr subiectiv şi pe categorii:

– două săritori cu fereastră (erau trei, dar una e colmatată încă din 2010), ambele se urcă prin interior, prima prin stânga unde există şi un lemn, a doua prin dreapta – în ambele cazuri atenţie la ieşire;
– cel puţin două săritori cu un pic de horn la care ramonajul e de bază, altfel râmuirea (vezi mai departe în text nişte poze);
– două săritori mai expuse cu feţe ceva mai spălate şi care dacă sunt umede sau îngheţate pot da ceva/multe emoţii;
– o săritoare cu un pas aerian care se abordează prin dreapta, dar unde pasul trebuie făcut – sunt nişte prize bunicele, dar şi vreo 3-4 m de gol peste care să păşeşti;
– multe altele de diferite dificultăţi, unele având variante de ocolire pe pante sau semne cu săgeţi albastre care să indice abordarea;
– în caz de teren uscat şi de suficientă experienţă, toate săritorile se pot aborda fără asigurare şi pe firul văi, fără ocoliri;
– cam toate săritorile mai mari sau mai dificile au piton deasupra, iar ca înălţime maximă aş estima (subiectiv!) un maxim de 15m.

Legături:

album foto cu mult mai multe fotografii: Seaca dintre Clăi
prima mea incursiune pe vale, acum doi ani: Câtă apă poate fi pe-o vale seacă

Cine se scoală de dimineaţă… nu prinde aglomeraţie

Când vine vorba de DN1 spre Valea Prahovei ori ai baftă ori dormi trei ore şi pleci cu noaptea în cap. Varianta doi e cea cât de cât sigură… În Buşteni găseşti greu de băut o cafea la ora 7, omletă nici atât, dar de eşti cinci în maşină (adică Ţiţi a Muhăi) voia bună te ţine treaz şi doar micu-dejun mai poate pune vreo problemă. Se rezolvă şi acela mâncând în poală şi tot în Ţiţi căci afară sunt puţine grade. Deh, e început de noiembrie şi în alte vremuri, era deja zăpadă mare.

Din cinci ne facem şapte căci Octavian şi Vio ni se alătură, ei fiind în zonă încă de sâmbătă. Peste Clăi soarele trimite raze roşii şi noi lăsăm maşinile la Silva pentru mersul pe jos, ăla sănătos şi voios.

Claia Mare în stânga, Clăiţa în dreapta şi între dumnealor, Valea Seacă

Claia Mare în stânga, Clăiţa în dreapta şi între dumnealor, Valea Seacă

CristiVideanu%25201 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Pinguinii: Vio, Vali, Octavian, Andrei, Muha şi eu. Pinguin fotograf: Cristi

IMG 8874 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

raze şi ceţuri fine

Pe la un 8 şi ceva intrăm pe traseul Jepilor Mari şi ne încălzim imediat căci ziua se anunţă conform prognozei: plăcută. Amintirile lui Andrei şi Octavian ne poartă în povestea de acum exact şase ani (doar că era 4-5 noiembrie şi nu 11), când pe aceeaşi vale se petrecea o epopee grozavă.

Părăsim Jepii pentru copacul care anunţă intrarea pe vale, deşi acum sunt doi. 8:40. E seacă şi respir uşurată căci seacă îi e numele, însă nu şi năravul (vezi link-ul dat mai sus la Legături). Primii bolovani sunt uşor depăşiţi, dar pe măsură ce înaintăm, resimt lipsa parcurgerii de văi sau creste alpine din ultimi doi ani…

Ne era dor de-o vale

E veselie mare în gaşcă, se vede treaba că ne priesc turele astea pe nemarcate şi că în ultima vreme n-a prea fost parte de ele. Râdem, glumim, înaintăm, urcăm.

Andrei merge înainte şi sunt mândră de agilitatea lui. Bine, acum toată lumea se descurcă, dar eu sunt cu ochii mai mult la el :”>

Cristi nu se lasă defel mai prejos, tot din categoria grea fiind. Ba mai mult, ne ajută şi pe noi fetele la tot felul de săritori şi de-ar putea, ne-ar arunca peste ele, cu boltă nu aşa! De multe ori nici n-apuc să pun piciorul pe priză că mă şi trage în sus, dar aşa-i când ai prieteni puternici 🙂

Octavian şi Vali stau mai pe urmă ca eu, Muha şi Vio să trecem sub ochii lor pasajele. Încă n-am ajuns la săritorile demne de menţionat, dar cam aşa a fost întreg regimul de mers pe vale.

Ne-au prins şi două grupuri din urmă care se mişcau ceva mai repede şi care n-aveam atâta chef de taclale ca noi. Primii erau din Braşov şi cu o parte din ei ne-am întâlnit şi mai sus la o şuetă cu soare, apoi Andrei Done şi Ruxache.

Cu cât am înaintat pe vale cu atât aerul s-a răcit, au mai apărut ici-colea firicele de apă, iar mai târziu ţurţuri de gheaţă şi feţe puţin îngheţate. La prima săritoare unde a fost nevoie de ramonaj am zis să dau râmuitul prin hornuleţ pe tehnica asta pe cât de spectaculoasă pe atât de utilă şi mai puţin dificilă decât pare. E drept că am cam albit la faţă când am început a mă ridica între cei doi pereţi…

Altă săritoare cu emoţii fu una cam umedă când nu ştiu cum se făcu de rămăsăi ultima. Cum era din două părţi săritoarea asta, de la mijlocul ei părea că şi de aluneci aterizezi într-un jgheab plin cu apă ce se formase acolo, dar de sus, părea că jgheabul ăla îi bun doar cât să te înmoi într-însul şi să prinzi mai acătări viteză de pe „trambulină”… Şi cum mă uitai eu de sus, nu-mi plăcu ce văzui şi parcă nici un pas nu mai era sigur, e drept că şi prizele erau zgârcite şi umede. Cerui coardă cât să mă prind de ea oţără şi să bage şi psihicu de seamă şi numa’ aşa făcui rost de trecut. Fusăi eu singura care ceru asigurare, fusăi, dar nici ruşine nu-mi e că-i mai sănătoasă decât cine ştie ce belitură… (scrisăi perfectul simplu aplecat că povestea nu-i recentă vorbirii, dar aici în paranteză îi).

Săritorile cu fereastră n-au pus probleme, prima pentru că are lemnul ăla de când lumea (apare şi-n poze vechi) pe post de scară şi a doua pentru că urcase Vali primu şi n-a trebuit decât să purced la căţărat, başca îl mai aveam şi pe Octavian pregătit să mă prindă de alunec cumva. Altfel, sunt prize generoase, doar primul pas de ridicare e mai lunguţ şi alunecos.

După ultima săritoare cu fereastră (atenţie la ieşirea din ea pentru că este destul de expusă şi „irosiţi” efortul depus pe toată valea deja), cam trei sferturi din vale este deja parcursă, iar celelalte săritori care urmează nu mai pun probleme deosebite, daaar… după cum am putut constata la faţa locului, odată cu altitudinea, temperatura a scăzut, iar pantele înierbate sau stâncoase s-au poleit în gheaţă. Nu multă, dar suficientă să-ţi imaginezi cum poate fi când e multă (colţari, piolet, asigurări şi restu).

Apoi valea devine un fel de poieniţă cu înclinarea de rigoare şi unde, iarăşi, zăpada schimbă total modul şi condiţiile de urcare. Poteca Brânei lui Răducu e foarte vizibilă şi oferă privelişti superbe în şaua dintre Clăi: spre văile Comorilor, spre Muchia Clăiţei şi Buşteni, spre succesiunea de trei sau patru bolovani de piatră ai Clăii Mari şi evident, spre Peretele cu Flori ce se înalţă semeţ dintre fermecătorii arbori de larice sau zada.

De altfel, toată zona e superb decorată cu aceste conifere ce îngălbenesc frumos toamna, rămân golaşe iarna şi înfrunzesc de-un verde crud şi inconfundabil primăvara.

Locul unde Valea Seacă întâlneşte Brâna e unul dintre cele mai frumoase locuri de popas fiind mai mereu însorite şi unde iarba mare permite o tolănire bine-venită după efortul parcurs pe vale, un prânz sau o gustare sau, pur şi simplu, un moment de reculegere şi odihnă şi nu doar fizică…

Şi acum poze, continuăm povestea mai încolo.

IMG 8893 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

sunt mulţi buşteni pe vale, mai toţi de folos, însă atenţie la alunecare

IMG 8904 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

nu ajută doar fetele, Cristi trece şi la categorii mai… grele

IMG 8911 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Andrei în acţiune

IMG 8914 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

ne simţim bine asta-i clar, Cristi şi Andrei 🙂

IMG 8925 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Muha e urmărită de o armată de zâmbăreţi 😀 Fugi, Muha, fugi!

IMG 8938 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Andrei în poziţia confortabilă de ramonaj, eu îmi aştept rândul încă… nepalidă 😀

PB110038 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

şi din alt unghi, olteanca cu mâinile în şold – foto: Octavian

IMG 8951 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Muha, şi urmează Vali

IMG 8986 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Vali în pasul aerian, Cristi scăpase

IMG 9002 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Andrei în prima săritoare cu fereastră

IMG 9015 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Octavian în Spiderman 1

IMG 9021 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Vali în Spiderman 2

IMG 9028 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Cristi în Spiderman 3

PB110052 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

poziţia fotografului de spidermeni, foto: Octavian

IMG 9056 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Muha în episodul Aşa am devenit cavaler

IMG 9066 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Vali în Umbra săritorii cu fereastră

PB110072 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

aşa arată săritoarea de sus, Andrei are şi scăriţa undeva pe-acolo, foto: Octavian

IMG 9092 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Cristi în Suuunteeeem salvaţi! La ieşire se va merge pe  bolovanul din dreapta

CristiVideanu%25206 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Andrei şi Claudia în filmul „De trei ani încoace gura nu-ţi mai tace” sau cum ar spune Vintilă: „Băă, dacă v-apucă romantismul luaţi-vă o cameră!”.  Foto: Cristi / Vintilă

PB110086 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Claudia şi ţurţurii sau pe munte iarna vine chiar dacă nu ninge, foto: Octavian

IMG 9117 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

partea de sus a văii cu panta înierbată şi gata cu filmele 😀

IMG 9125 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

sesiune foto cu soare şi umbre: Muha

IMG 9126 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

şi Vio

IMG 9131 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

din împărăţia neatinsă a muntelui

IMG 9156 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

trupa şi pauza de masă, în spate sunt domnul şi doamna de la Braşov pe care mi-a făcut mare plăcere să-i întâlnesc şi sper să prind pensia ca şi dumnealor, pe astfel de trasee

IMG 9157 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

lumina e blândă, cerul e albastru, ce să mai, e vremea portretelor

IMG 9159 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

pentru prieteni, Em’ ne-a şcolit în ale pozelor cu „japonezi”

Spre Valea Comorilor Clăii

Am pornit pe Brâna lui Răducu pe direcţia Jepii Mari şi la primul fir de vale întâlnită (după vreo 150m în coborâre) am părăsit poteca frumoasă şi lină pentru un jgeab de pietre mici şi mari şi toate la un loc instabile. Fiind şapte a trebuit să avem destul de multă grijă să nu prăvălim pietre de la unul la altul şi în ritmul ăsta de melc sau melci a trecut vreo oră şi ceva până la prima săritoare.

Între timp o capră neagră, sau un căproi dacă e să-i cred pe cei care au apucat să-l vadă, a coborât razant trimiţând pietre şi crengi la vale (încă un motiv pentru care e bine să porţi casca!) şi a coborât pe undeva pe unde şi noi ar fi trebuit să găsim o cale.

Aici, alte emoţii, mai ales pentru mine care descopeream că nu-mi place deloc senzaţia când omul iubit se apropie prea mult de marginea prăpastiei… Cert e că s-au învârtit băieţii, pitonul aşteptat nu se arăta, iar bolovanii de pe acolo nu erau destul de stabili cât să asiguri după ei. Mai era o zada tânără însă, cu rădăcini nu prea adânci, la care s-ar fi putut monta un rapel dar noi eram totuşi şapte… Când să plecăm Andrei a văzut un piton, nou, în peretele stâng (v-am spus eu că trebuie să fie piton!), doar că era un pic cam sus pentru câtă coardă avam noi şi nici nu ştiam cât e de înaltă săritoarea. Andrei mai avea o idee să dea rapel cât se poate, să vadă cum stă treaba şi mai apoi să urce înapoi pe coardă dacă nu era soluţie de înaintare. Sincer, nu mi-a plăcut deloc ideea asta a lui mai ales ca pitonul ăla se mişca puţin, iar pietrele angrenate de coarda torsionată ar fi pornit toate la vale, după el…

Până la urmă ne-am întors şi urcatul a fost mai productiv decât coborâtul. Cert e că a durat vreo două ore încercarea asta şi ne-a consumat şi câte ceva din zen pentru că am devenit mai tăcuţi. Andrei avea evident regrete că nu încercase mai mult, eu răsuflasem uşurată că n-a coborât sau mai ştiu eu ce altă manevră şi totul era de-acum sigur. Pe de altă parte uitasem că e priceput la chestiile astea şi că nu-i omul care să se hazardeze, dimpotrivă, iar orgoliul meu avea de ales între a-l admira în acţiune sau a-l ştii în siguranţă. Deh, femeile, iubirile, femeile…

Câteva poze.

IMG 9166 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

pe Brâna lui Răducu spre Jepii Mari

IMG 9177 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

brâna continuă pe unde se vede Muha, prima vale a Comorilor e în stânga pe unde începe a coborî Andrei

florile de colt

aşa ajung florile de colţ

IMG 9183 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

piatră! piatră!Terenul e friabil şi e musai să coborâm cu rândul, noroc că urcatul la loc a fost mai simplu putând să folosim şi pantele cu iarbă

Brâna lui Răducu – pitorescul la el acasă

Ne-am întors spre şaua dintre Clăi şi am continuat pe Brâna lui Răducu spre Valea Jepilor (pe cealaltă jumătate spre Jepii Mari încă n-am mers…). Poteca e foarte frumoasă, trece peste vreo trei-patru muchii şi tot atâtea vâlcele. Acele de caramel ale zadelor scuturate îmbracă muntele într-o mantie frumoasă şi conturează poteca alături de pudră de zăpadă. Remarc că deplasarea spre vest aduce mai mult aer rece şi pământ îngheţat şi am fost chiar surprinsă să aflu dintr-un jurnal că în acelaşi week-end pe Valea Morarului era zăpadă serioasă şi nevoie de colţari şi piolet pentru o înaintare sigură.

Curând ni se arată Caraimanul îmbrăcat de razele blânde ale soarelui şi de culoarea caramelului a acelor de zada. Poteca pune într-un singur loc ceva probleme de orientare în sensul că se termină brusc într-un perete şi se continuă întorcând-te puţin şi coborând pe nişte trepte din rădăcini.

Seara începea să se aşternă şi mai aveam o singură dorinţă, să revăd acel loc de pe brâu pe care l-aş putea declara unul dintre cele mai frumoase din Bucegi. N-are nimic spectaculos, e ca o livadă de zada cu iarbă înaltă ce vara se leagănă la fiecare pală de vânt, iar mai târziu, încremeneşte aspră şi aşezată ca o plapumă grea de lână.

IMG 9185 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Claia Mare de pe Brâna lui Răducu

IMG 9186 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

o zada mică care n-a auzit că toamna e pe sfârşite

IMG 9188 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Jepii Mari şi alte muchii

IMG 9191 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

conuri de zada

IMG 9194 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

urme ale incendiului de astă vară…

IMG 9195 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Crucea Caraimanului în stânga sus, apoi în depărtare Postăvarul şi Piatra Mare

IMG 9196 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

poteca e foarte bine conturată pe la baza peretelui

IMG 9198 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

conuri de jneapăn

IMG 9201 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Munţii Baiului şi Buşteniul

IMG 9202 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

încolonare

CristiVideanu%25207 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

un pasaj mai expus de pe brână, poteca însă fiind mai sus. Foto: Cristi

IMG 9213 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

caramel de toamnă

IMG 9214 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

Portiţa Caraimanului (triunghiul acela din prima treime a muchiei, la orizont)

IMG 9240 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

locul meu preferat: „livada cu zada”

IMG 9241 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

IMG 9245 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

IMG 9251 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

IMG 1112 Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

aşa arată vara

De aici şi până la coborârea în Jepii Mici mai e foarte puţin, dar valea e de-abia la jumătate. A urmat o lungă, lungă procesiune, Andrei mergând mai încet că-l dureau tălpile, eu fiind puţin plouată (asta ca să nu creadă lumea că-s numai zâmbet, că până şi omul energic mai are momentele sale de tăcere sau moliciune…)

Pe potecă frunzele aşterneau un covor umed, uşor lucios, o capră neagră ne-a tăiat calea, o alta a mai trimis nişte pietre după Vali, valea îmi părea nesfârşit de lungă şi pe alocuri destul de periculoasă (asigurările dese cu cabluri nu sunt doar un exces de zel al Salvamontului), întunericul se aşternea peste munte şi alături de el, frigul unui început de noiembrie…

IMG 9263 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

capra ne priveşte dintr-un loc unde n-o mai putem „ajunge”; „cum să tragi în aşa ceva, cum s-o răneşti? ce frumuseţe!” îmi spune Vali

IMG 9260 w Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

p.s. popasul de la Riviera ne-a încălzit şi ne-a săturat aşa de bine încât doar siesta ne mai lipsea. Vali a fost eroul nostru conducând până la Bucureşti cu noi ceilalţi patru care ba dormeam, ba tăceam, oricum era o atmosferă de linişte şi căldură ce inevitabil trage la somn.

Valea%2520Seaca%2520 poza%2520de%2520grup Valea Seacă dintre Clăi şi Brâna lui Răducu

poza de grup, Cristi n-a vrut să vină lângă şi să punem aparatul cumva pe-o piatră, aşa că tot l-am băgat cu „forţa”

8 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *