Dacă primăvara m-ar putea vindeca de toate, m-aș îmbolnăvi pe veci de ea…
Rușcuță de primăvară (Adonis vernalis)
Pe Dealul Lempeș
cam ce se vede în zilele senine
sau pe Tâmpa
Treptele lui Gabony devin mai ușor de urcat de fiecare dată
Toporași (Viola odorata)
Thlaspi sylvium
sclipeți (Potentilla sp.)
zambilă pitică (Hyacinthella leucophaea) – prima descoperire a lui 2016 după ce 2015 mi-a adus Rușcuța și Laleaua Pestriță
Dediței (Pulsatilla montana)
zambilă pitică (Hyacinthella leucophaea) și sclipeți (Potentilla sp.)
încă mai apar flori de Crucea Voinicului (Hepatica transsilvanica)
pe sub copacii înfloriți
de pe deal pozezi la vale
Ciucaș
Drumul Domnilor – tare-mi mai place să alerg pe aici!
colaj de început de aprilie, în fotografia din mijloc e un „colaj” natural
Ochii mei au privit cu incantare aceste minunatii ale primaverii, care sunt un balsam pentru suflet. Va doresc multe calatorii pe dealuri, cu sanatate, pentru a impartasi cu noi bucuria unor privelisti de vis.
Mă bucur că ți-au plăcut, plimbări plăcute și ție, primăvara nu e pentru stat în casă 🙂
Ce mă umplu de enrgie fotografiile astea… chiar dacă sunt la aproape 200 km de locul realizării lor!
Ah, ce frumos trebuie să fie să alergi pe pământ/cărare!; în Bucureşti, chiar şi în împrejurimi, găseşti greu asemenea locuri.
Acesta e marele avantaj al Brașovului (și cred că al multor orașe din provincie) că ajungi repede în natură, la cărarea de pământ, că detașarea de locul de muncă, de spațiul apartamentului unde locuiești, de decorul urban, se produce atât de rapid încât uneori e greu să pricep că e o aceeași zi.
Anii de București cu ieșit în natură doar în weekend m-au „dresat” să asociez aceste ieșiri cu sâmbăta și/sau duminica, nicidecum cu luni sau miercuri sau joi 🙂
Incredibil de frumoasa e Crucea Vounicului
Da, și dacă înainte abia vedeam o floare, primăvara asta am avut parte de mii și mii pe Tâmpa…