Ophrys apifera, Orhideea-albină. Discretă, rară, prețioasă. O supraviețuitoare.
Sunt tot felul de „albinuțe” pe lume. Una dintre ele (ne-)a supraviețuit. Nu mai sunt oameni să o culeagă, nu pe toate dealurile. Iar dacă sunt, îi educăm de câte ori putem. Florile speciale, florile rare se admiră, se fotografiază, se miros, se părăsesc așa cum au fost găsite.
Să aducem acasă sunătoare pentru ceai, margarete pentru o vază, dar dacă nu știm ce vedem, atunci e semn clar că trebuie să rămână câmpului.
Eu am lăsat Albinuța, una dintre orhideele autohtone, pe dealurile gorjene ale copilăriei. Am căutat-o în fiecare an când reveneam acasă primăvara – vara, fără prea multe așteptări am regăsit-o abia acum și, dincolo de bucuria descoperirii, m-am putut ierta.
Căci și eu o culegeam doar pentru că o găseam. Așa pomenisem de la cei mai mari cu mine: găsești, iei acasă. Devii proprietar, stăpân, decident.
Dar de ce? Pentru era ceva diferit de lucrurile care ni se întâmplau zilnic. Pentru că era ceva neobișnuit de frumos și noi oamenii simțim nevoia să ne fălim. Pentru că eram copii cu puține jucării, cu multe munci de îndeplinit zilnic, dar plictisiți din lipsa noului. Scuze sunt. Adică, au fost!!!
Acum, slavă Mamei Natura, avem telefoane să facem poze, să luăm cu noi ce găsim fără să decupăm natura.
Fala și educația nu se exclud.
– text scris inițial pe pagina de facebook a blogului –
O altă orhidee găsită acasă, cea roz, Anacamptis pyramidalis, însoțită de alte câteva frumuseți de pe dealuri – asta e, unii umblă după ciuperci, alții după lemne, eu după poze cu floricele 😉
Foarte frumoasă orhidee! Nu am întâlnit-o niciodată.
Îți urmăresc blogul de mult timp… blog pe care l-am găsit căutând denumirile unor plante pe care le fotografiam. M-ai ajutat tare mult, îți mulțumesc pentru asta! Astăzi la fel, după ce am revenit din pădure, caut să aflu ce am surprins în poze🙂
Mulțumesc pentru rândurile lăsate, tocmai sortam ce-am mai găsit prin Măcin ca să adaug paginilor. Mi-am dat seama că mai am multe flori ce așteaptă să fie editate și adăugate, ceea ce e bine, nu am vrea să se termine lista niciodată 😀
Spor în căutări și bucuria să-ți fie pe măsură!
Da imi amintesc orhideea albina, tot de pe dealuri de acasa de pe langa Craiova. Tare frumoasa floarea asta, n-am vazut-o de ani de zile. Aici inca ne luptam cu giant hogweed care s-a raspandit peste tot in Ontario. Nici nu stiu daca specia asta creste in Romania, dar e tare periculoasa pe potecile de vara. Superbe pozele cu flori, abia le asteptam pe blog.
Se lasă greu găsită Albina, dar mi-am luat o piatră de pe inimă, sigur există! E drept că acum pe dealuri s-au extins mărăcinii și sunt tot mai greu de găsit potecile copilăriei pe unde umblau des oameni și animale și erau, evident, bătute. Acum e un sentiment de junglă…
Am căutat pe google „giant hogweed”, crește și pe la noi, dar parcă nu am văzut-o așa mare. E drept că nu-i prea arătoasă și nici mirosul nu e unul plăcut, din ce-mi amintesc.
Genul ăsta de plante se numesc invazive și sunt într-adevăr periculoase: pentru om sunt de obicei toxice, pentru restul plantelor sunt exterminatoare, în câțiva ani ajung să mai crească doar ele 🙁