– Ia şi tu câţiva ghiocei, culege-ţi! îmi spune mama pe când traversam la plecare grădina.
– Am luat deja, în poză!
– Daaa? se miră ea mândră, dar poţi şi culege…
– Nu mamă, mi-e îmi place să culeg prin poze, am toate florile culese din toţi anii şi toate verile şi nici nu se ofilesc!
În curând întreaga grădină va înnebuni de zambile şi lalele şi câte şi mai câte. Apoi florile verii vor ademeni bondari negri, albine, viespi, gâze minuscule cu reflexii verzi-albăstrui pe carcasele lucioase, fluturi coloraţi, dar şi fluturi din aceia urâţi şi graşi ce se ţin în aer prin bătăile rapide de aripi şi cu trompa lor subţire, lungă, îndoită cercetează polenul sub privirile noastre curioase „mamăăă, iară a venit un fluture din ăla mare!”…
Imaginea asta se suprapune peste rândurile de ghiocei. E încă iarnă şi nu mă grăbesc înspre primăvară, dar ca şi florile, simt că rimtul vieţii, al naturii se răsfrânge maşinal prin mine…
superb! Imi e asa de dor de ghiocei! Si de martisor! E ciudat dar, oricat m-am chinuit, nu am reusit sa-i gasesc pe aici pe la mine in Piemonte(i-am terorizat pe toti vanzatorii de flori, cu ghiocei si marar). Locuiesc la bloc dar mi-am facut o mica gradina pe balcon unde cultiv plante aromatice si rosii :), am si cateva narcise si lalele pentru o pata de culoare. Abia astept sa vad si alte fotografii cu gradina ta floral-innebunita!:). Pe curand!
Minunate !!! Eu ies pe coline primavara la admirat ghiocei…uneori mai iau si acasa ca imi aduc aminte de acasa, cand cumparam ghicei si martisor pentru mama :). Abia astept si eu sa vad gradina mamei tale plina de flori :).
Ce frumosi sunt!
Anul trecut am cules tot in poze multi ghiocei pe la sfarsit de ianuarie. Ma plimbam intr-un weekend pe malul raului, putin in afara orasului, si am descoperit un loc, salbatic, ca o poienita, plin de ghiocei. Era superb!
Ma gandeam gata, a venit primavara!
Si ce sa crezi, peste o saptamana a nins :))
Ce curajoși arată ei în pozele astea. Și cât de frumoși sunt.
Minunat!
@all: Ghioceii mei se simt deja rusinati de atata admirare, multumim! :”>
Sper sa ma bucur de gradina mamei si in vara asta, in vreo scurta trece, daca nu, imi raman doar imaginile superbe din anii trecuti…
flori de mai: http://www.meetsun.ro/flori/dupa-ploaie-flori-de-mai/
primavara: http://www.meetsun.ro/diverse/primavara-la-ea-acasa/
vara: https://www.meetsun.ro/diverse/acasa-sau-pledoarie-pentru-viu-si-viata/
…
@Anca: super ideea cu gradina de pe balcon. Eu as fi avut de gand anul acesta sa plantez ardei iute. Cel putin 😀
@Ana Maria: sper sa gasesc si in Canada niste dealuri cu ghiocei…
@Larisa: daa, se cam grabesc ghioceii astia! 😀 Si la tara era asa o vreme inchisa si frig si ei aliniati in gradina acolo de parca putin le pasa…
@Claudiu: asta e cuvantul, curajosi 🙂
Ce dragut cum incepe lumea sa simta crudul primaverii. Si mie imi zice mami sa iau flori si iau cand pot. Eram tare mandra odata de rucsacul meu de munte care purta un buchet de crizanteme grena. O minunatie.
De cate ori ii vad imi spun „Doamne, sunt cele mai frumoase flori!” De cand sunt in State ii caut de nebuna si nu-i gasesc. Am colindat paduri si dealuri in zadar….Noroc cu picasa, locul unde i-am revazut prin fotografiile postate.
Canada sper sa-ti ofere aceste mici nestemate (si nu numai), e altceva fata de State, mai europeana, mai superioara 🙂 M-am bucurat tare mult, apropo de plecarea inspre acolo! Multa bafta! Simt deja iuresul pregatirilor…la mine a fost cosmar…anulandu-mi foarte multe iesiri pe munte stiind ca n-o mai ajung curand acolo…:(
Superbe fotografii!!!!
PS imi doresc ca si altii sa-ti urmeze exemplu’ si sa admire florile din gradina, nu sa le rupa de dragul de-a le pune in vaza doar ptr cateva zile.
O sa ne lipseasca astfel de articole, scrise cu suflet despre locurile natale.
@Nami: crizanteme grena… o minunatie 🙂
@Renutzu: Am tot citit despre Canada, dar sincer, astept sa vad cum ma simt eu acolo pentru ca oricate argumente ar fi pro sau contra, toate palesc cand e vorba de simtirea proprie, iar eu am piticii mei…
Sunt in pregatiri, parca nu-s asa multe chestii de rezolvat, dar presiunea din aer e prezenta – as dormi mai tot timpul… Cat despre munte, as avea cate o iesire la o zi in plan, dar nici anotimpul nu ma prea ajuta – daca era primavara-vara, mergea orice, oriunde, numai munte sa fie.
@Alin: si mie imi va fi dor sa le scriu… insa un lucru e sigur, o sa scriu mult si invariabil, o sa-mi strecor locurile de suflet printre randuri…