Prima lună în Altstätten


S-a împlinit o lună de când am ajuns în Elveția și încă mă simt proaspăt catapultată în provincialul Altstätten de pe Valea Rinului. Impresiile cer să fie scrise până nu devin prea banale sau eu prea ocupată. Cât despre țara gazdă, atât cât se vede dintr-un orășel de provincie, oamenii sunt perfecționiști și totul pare într-un flux continuu de perfecționare. Peisajul urbano-rural e de-un estetic „tricotat” compulsiv la fir mic, dar dealurile premontane sunt cam prea locuite pentru gusturile mele – asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea o casă pe-o colină (sic!).
Altfel, încă încerc să-mi dau seama care ar putea fi rolul meu aici.

...citește mai departe ↑

Final de 2021, început de viață în Elveția

Trebuie să încep de undeva și să ies din pauza de scris luând o pauză de la despachetat. Da, așa e, m-am mutat în Elveția, dar încă nu am plecat din Brașov. Mi-era dor de locuri și de oameni dinainte să plec. Acum ce-aș mai putea spune?!? Și nu doar am plecat, dar m-am și căsătorit după o relație de doisprezece ani, ultimii cinci testați și de existența fetiței noastre. A doua căsătorie și, sper eu, ultima. Adică viața pare că s-a schimbat radical, dar în realitate doar peisajul s-a schimbat. Deocamdată. Când spun acasă, mă gândesc la Brașov. M-am simțit prea bine acolo ca să fie altfel. Și totuși, așa cum un test te anunță că ești însărcinată și ai vârsta și partenerul potrivite pentru a deveni mamă, tot așa într-o zi biletul spre Elveția îți stă dinaintea ochilor și, cam asta e, pleci. În ce mă privește nu pot gândi momentan pe termen lung. Iar Miruna e ca o albină care zumzăie într-una pe fundal entuziasmată de ideea de „țară străină”. C-așa-s cuvintele, cântăresc diferit de la om la om, darămite de la om la omuleț.

...citește mai departe ↑

Pagina « Prima789