Cu ieșiri scurte, dar intense, prima lună de vară a trecut lăsând în urmă experiența elvețiană a două concursuri de alergare, o primă noapte la cort în familie și mici evadări menite să combată letargia indusă de valul de căldură.
🖤 Această postare va fi mai scurtă ca de obicei. Sunt încă în stare de șoc de când am aflat de moartea colegei și prietenei din V-XII. Am terminat liceul în 1999, ne-am mai revăzut doar la întâlnirea de zece ani din 2009, când ea a făcut muncă de detectiv să dea de mine (eu nu am mai ținut legătura cu nimeni din Motru). Atunci, am povestit cât de mult s-a putut căci eram disperate să recuperăm anii nevorbiți, mai ales că existențele noastre erau într-un moment cheie: eu trecusem, ea urma să treacă. Am ținut legătura pe messenger. Printre ultimele lucruri pe care mi le-a spus: „sunt mândră de tot ceea ce faci”. Mă voia fericită, împlinită, insista să-mi urmez destinul. O știam, la rându-mi, fericită, împlinită în ultimii ani.
Revăzând mesajele, după noaptea de nesomn, de priveghi, am decis să ies azi cu bicicleta, să scriu și să postez, să continui ceea ce fac, ceea ce sunt. Știu că nu și-ar dori altceva de la mine. Deși în gimnaziu am fost într-o continuă competiție școlară indusă de contextul social al unui orășel de provincie, în liceu am devenit prietene foarte apropiate, căci nu eram prea diferite una de alta. Până și viețile ne-au semănat până aseară. Cumva, aș putea să consider că nu s-a dus, ci că e tot acolo în Timișoara pe care eu încă nu am vizitat-o. Cumva, cândva, dar nu azi. Draga mea Vali, nu-ți pot duce dorul, ochii tăi zâmbind sunt la o clipire distanță: „Clau! Clau! De-ai știi ce mă bucur să te văd!”
Iunie a strâns în alergare 160km cu 6000m+, 75km pe două roți și doar 16km drumeție.
Alergare. Urcările din Altstätten la St. Anton (de-acasă până pe vârf sunt 4km cu 680m+) au ajuns la numărul 11, iar într-una dintre ele am făcut și un mic filmuleț (din păcate nu-l pot pune și aici, youtube-ul îl consideră short, poate fi vizionat doar pe platformă…).
Faptul că mi-am propus ca măcar o dată pe săptămână să dau o urcare se dovedește a fi destul de motivant și am reușit, cu greu, la a zecea încercare să scad un pic sub 40 minute segmentul vertical St. Anton Direttissima de pe strava (pentru comparație, primul băiat are 31min, iar prima fată 33min).
Drumeție, 4 iunie. O trezire matinală a dus la o drumeție tare faină cu Miruna, la un lac pitoresc din Alpstein. Am scris postare separată căci a avut toate ingredientele: a umplut ziua, am văzut locuri noi, deosebite, iar sacul de poze o cerea din plin.
Concurs de alergare, 12 iunie. Un prim concurs cu adevărat de trailrunning după crosul plat de 10km din Oberriet și verticalul de 8km din Grabs, ambele pe asfalt. Chur Trail Run cu 28km și 2100m+ a avut nu doar urcări intense, dar și poteci interactive pe culmi alpine cu bujor înflorit care m-au purtat cu entuziasm spre finiș, fără întrebarea „ce caut eu aici?!?”.
Drumeție,19 iunie. O plimbărică la un lac din apropiere: Voralpsee. Se urcă cu mașina din Grabs, există firește parcare, mai mergi un kilometru pe jos și, gata, ai ajuns! Doar că lacul nu e nici prea mare, nu are nici culoarea aceea ireală a apelor scurse din ghețar și mai e și „ocupat” de jur-împrejur. A ochit Andrei o stâncă la umbră și așa am putut să facem picnicul dorit de Miruna și siesta dorită de noi.
Pe două roți. Inspirată de căldura de peste zi, am început o serie relaxantă Seara la Rin. Cam douăzeci de kilometri, străzi libere după ora opt seara, iar lunca Rinului e un loc nimerit să meditezi la orice ai avea pe cap. Mai am și un alt loc preferat de dat o învârteală lejeră dimineața, acela include și o mică urcare, dar și flori de soc, fragi sau, mai nou, zmeură.
Camping de test, 25-26 iunie. Cum vacanțele pe aici se prevăd mai mult prin campinguri, parcelele sunt mari, noi suntem trei, iar ploile însoțesc adesea amiezile din Alpi, n-am zis nu când Andrei a propus să ne luăm un cort mare, cu absidă sub care să stai la masă sau să bagi bicicletele.
Stătea cortul în hol de vreo lună și mu prea reușeam să îl testăm, dar cum Ștefan și Monica au și prieteni și inițiativă, s-a întâmplat seara românească de la Dornbirn (peste drum în Austria, 30min de-acasă). Sportiv nu am făcut mare lucru: o alergare scurtă cu Monica și Mihaii, o mini drumeție cu copiii sus la Karen (au urcat totuși 400m+) și două amiezi la ștrand. Băieții au fost mai harnici, Ștefan a alergat la un concurs, iar Andrei a făcut o drumeție. (pozele faine cu lumea nu le pun, dar mi-a prins bine socializarea)
Nou pe blog. Și pentru că s-au cam adunat concursuri din 2010 încoace, am creat o nouă pagină cu toate cele la care am participat: Concursuri montane. Am mai reorganizat puțin și meniul principal, să fie găsite mai ușor informațiile dorite.
Poze ici-colo
E atat de frumos ca nu am cuvinte Claudia.
Poza Miruna cu pisica este „inspiring”
Sa aveti o vara minunata voi trei!
Mulțumim Mihai, e frumos și pentru că este totul ordonat și curat, construit cu materiale de calitate (plasticul zici că nici nu există pe aici).
O vară liniștită și ție!