Am răsucit cheia şi-am intrat. Mirosea a aer închis. Au trecut 9 zile de când am plecat. Am deschis uşile una dupa alta şi nu pot descrie cât de bine m-am simţit revenind acasă. Mi-am udat florile. Realizez că va trece cu timpul, că locul însemnat e cu totul altul decât locul unde dormi, e normal să fie aşa, dar atât timp cât există acest sentiment vreau să mă gândesc la viaţă şi nu la moarte, la speranţă şi nu la dezamăgiri, la dragoste…
P.S. Nici nu aveţi habar cu ce m-am întors din deltă 🙂