înainte de Bâlea
la Bâlea
după Bâlea
P.S. Pentru o primă întâlnire cu Transfăgărăşanul m-am pregătit de tot ce era mai rău: frig, vânt, ceaţă, dar şi cocalari, grataragii ataşaţi uor peturi de bere sau unor blonde pe tocuri. Am văzut atâtea poze şi-am citit atâtea comentarii (negative mai ales) despre trafic şi „fenomenul” Bâlea încât aveam şi aversiunea pregătită pentru ce aveam să găsesc la cabana aia de pe malul unui lac.
Am trecut pe lângă toate acestea, am mâncat o clătită, le-am privit şi am plecat.
Am scris aceste rânduri la p.s. pentru că ce aveam de spus, am făcut-o prin imaginile de mai sus. Îmi pare doar rău că am fost român şi m-am lăsat îndoctrinată de românism. Aş fi vrut să privesc acest loc cu adevărat pentru prima dată şi să-l descopăr cu proprii ochi.
Mă bucur că vremea a fost cum a fost şi n-am urcat pe munte ca să am sentimentul ăla de neamestecare cu poporul, de detaşare, de înalţare deasupra celor limitaţi la gratar doar(cei care se simt atacaţi de aroganţa mea, daca e una, înseamnă ca n-au urcat destul!). E foarte uşor să judecăm lucrurile din unghiul care ne convine.
Trăim în România celor zero metri sau a celor două mii x(ics) metri după… posibilităţi. Doar uneori ne place să credem că altitudinea ne absolvă de ceva…
bai, tu cand mergi pa deal te trece un sentiment „de neamestecare cu poporul, de detaşare, de înalţare deasupra celor limitaţi la gratar” ? Aroganta? Credeam ca ai invatat ce inseamna aroganta 🙂
Poporul e si bunica si matusa aglaia si vecina de la deal care n-au batut dealurile dar au crescut 9 copii. Oare ce sentiment le trece pe dansele? Numai Dumnezeu va putea sa te puna vreodata deasupra celorlalti si asta numai daca meriti. Sunt convins ca Einstein nu a mers pe dealuri nici un sfert din cat ai mers tu. Banuiesc ca el nu avea motive sa fie arogant.
Hai scularea din somn.
Balea e balea si e ok asa cum e. Cu gratar sau fara. Data viitoare o sa-mi fac un gratar la om. Nu am gratar dar o sa-mi cumpar unu special pentru asta. Sa te vad atunci ce sentimente te mai trec fata de grataragii sau „poporul” care n-a urcat destul.
te pupa boga
Te-ai cam „luat” degeaba de mine, tocmai asta era si ideea „Balea e balea si e ok asa cum e”. Dar mi-am dat seama cu cate „prejudecati” am ajuns acolo doar din colajul imens al spuselor multora. Oare nu ni se intampla cam des asta, in tara asta??! Despre asta era vorba in „p.s.”-ul meu.
Un gratar, pardon, week-end fain!
P.S. (altul) si asta e tot un romanism transmis ca o boala… poporul e popor si adevarul adevar. Chiar daca spus in vorbe „aiurea” scrise/intelese de parca forma ar conta!!?
Mie mi-a placut ideea aceasta: „Doar uneori ne place să credem că altitudinea ne absolvă de ceva…”
Poate cea mai obiectiva „relatare” despre un munte. Pana la urma am realizat ca nu ma deranjeaza gratarul facut la tz metri altitudine, daca in urma ramane curat si mirosul nu atrage ursul, nu ma deranjeaza „gipul”, daca se limiteaza la drumul forestier si daca din el nu urla muzica de oricare ar fi ea, nu ma deranjeaza „barosanul” care are atasat de gat un lant de 3 kg de aur si de mana o pipita cu fusta mov si tocuri roz, si care fumeaza impreuna un trabuc la Balea si exemplele ar putea continua.
In fond daca eu nu sunt de acord cu stilul de viata al cuiva nu inseamna ca el imi este inferior cu ceva ci doar ca eu as fi facut altfel daca as fi fost in locul lui. Daca…
apropos… e fain tunelu’ ala prin muntele balea nu? Cand stai in el asa te simti obiectiv nu? =)) =)) =))