În aprilie 2012 s-a dezvelit statuia cu pricina şi după fluvii, ba chiar oceane de articole scrise, a rămas tot acolo pe principiul câinii latră, ursul trece, lupoaica rămâne rece. Aseară m-am gândit retroactiv la subiectul cu pricina iscat de o mini-discuţie de pe facebook şi am încercat, la rece, să privesc lucrurile un pic altfel.
Dacă e să ignorăm cei 200.000 lei plătiţi de primărie, aceeaşi primărie care a dat peste 10.000.000 euro pentru cei 122 km de piste de bicicletă din care 100 km au fost declaraţi ilegali de către Poliţia Rutieră anul trecut, dacă e să ignorăm restul măgăriilor acoperite de primarul Oprescu-Da-Doamnă-Nu-Doamnă (poreclit de subsemnata aşa în urma unei emisiuni tv…), dacă e să ignorăm arta şi talentul sculptorului (nu-i dau numele că nu vreau să pară că aş avea habar de el – şi nu-s impertinentă, ci doar sinceră), rămân doar implicaţiile sociale:
– dacă n-ar fi fost dezvelită această statuie în acel loc, foarte multă lume n-ar fi avut habar că avem un Muzeu Naţional de Istorie, că e tocmai acea clădire pe lângă care unii probabil trec zilnic şi din acest punct de vedere, statuia e un câştig
– dacă măcar 50 din cei care au scris despre subiect (ziarişti, blogeri etc.) s-au documentat despre Traian, despre originea poporului român, simboluri şi altele, fără să mizeze doar pe cunoştinţele de la grădiniţă şi şcoala primară, atunci statuia e un câştig
– dacă măcar 100 de cititori ai celor 50 de mai sus au citit cu mintea deschisă şi la rândul lor au vrut să ştie mai multe despre istoria noastră (se înţelege că nu se pun cei care afirmă că au învăţat istorie din filmele lui S. Nicolaescu…), atunci statuia e un câştig
– dacă măcar jumătate din trecători s-au indignat de vederea ei şi au uitat o clipă sau măcar au schimbat subiectul de la pensii, boli, nepoţii nerecunoscători, vecini rău-platnici, mondenităţile tembelizorului stins târziu în noapte, atunci statuia e un câştig
– dacă măcar jumătate din privitori (la poze sau la faţa locului) au trecut măcar în sinea lor peste ipocrizia şi tabuurile „moştenire naţională” legate de trupurile goale (să ne gândim doar că n-am văzut până acum proteste de vreun fel vis-a-vis de fiţuicile numite ziare, pline de femei goale pe care le devorează acest popor puritan de la vlădică până la opincă…), atunci statuia e un câştig
Dacă statuia era una clasică, nici unul dintre lucrurile bune de mai sus nu s-ar fi întâmplat.
Dacă statuia va fi mutată de acolo şi ascunsă sub vreun preş, atunci subiectul şi indignarea se vor ascunde odată cu ea sub acelaşi preş unde ne placem să credem că dispar toate lucrurile ce ne sunt incomode, dar unde, în realitate, ne dispar treptat empatia, bunul simţ, grija, preocuparea, simţul civic, până şi adevăratul haz de necaz politizat şi altele că doar v-aţi prins la ce mă refer…
Dacă statuia era una clasică, ne durea pe toţi la bască, aşa s-a mai amânat o vreme căderea în indiferenţă.
p.s.1. După cum vedeţi nu m-am legat de implicaţiile istorice dintr-un simplu motiv: luaţi ca mulţime şi nu individual, suntem ipocriţi şi ignoranţi în materie de propria istorie – cei mai mulţi o ştim din manualele (de propangandă) comuniste. Adică ne simţim lezaţi doar pentru că ceva nu sună sau nu arată bine pentru că „noi suntem cei mai tari, mai buni, mai nevinovaţi, mai curaţi la suflet, mai…”
p.s.2. Detaliu de pe Palatul C.E.C.-ului de peste stradă, o clădire foarte frumoasă, obturată fotografic de clasicele fire şi care ar avea şi ea nevoie de o statuie, hai să zicem un Decebal, gol evident, cu un ulcior de vin într-o mână (dacă n-ar fi un pic scandaloasă cine ar mai observa-o ??!) ca să iasă din anonimatul gri al oraşului şi chiar al Căii Victoria pe care se află…
p.s.3. Mi-aş dori să ia statuia de acolo şi să o mute prin alte puncte ale oraşului aflate în amorţire. Şi chiar să se facă o galerie a statuilor hidoase, care ne repugnă, ca măcar pe acestea să le băgăm în seamă, dacă pe cele frumoase le preţuiesc în taină şi tăcere prea-puţinii.
p.s.4. Mi-a dat Em’ un link către un articol pe care vă invit să-l citiţi. Un articol echilibrat, pentru deschis ochii.
raman la parerea mea ca problemele majore ale statuii sunt cele de context:
(1) e amplasata chiar in fata muzeului national de istorie, ceea ce sugereaza in mod nefericit ca aceasta e abordarea oficiala a raportului istoric dintre daci si romani;
(2) problematica nu e nuditatea lui Traian (nuditatea in sine nu are nimic rau, daca e in contextul adecvat), cat mai degraba cea a sculptorului: statuia e pur si simplu kitschoasa, indiferent cum s-ar incerca justificarea vreunei idei artistice ce ne scapa noua, muritorilor de rand;
(3) reprezinta un moment foarte important al istoriei noastre (practic este momentul nasterii noastre ca popor), deci orice ambiguitate in abordarea acestui moment trebuia neaparat evitata.
howgh 🙂
Peste ani o sa razi citind ce ai scris despre subiect.
Si tot peste ani eu o sa raman la parerea mea personala legata strict de aceasta sculptura: e o hidosenie strict din punct de vedere artistic, independent de subiectul ei, de amplasament si de faptul sa are sau nu rahat de porumbel pe ea.
@Lucian, Darael:
Artistic statuia e praf, dar acum sincer, cum apreciem artisticul??! Nici macar criticii nu pot face asta 100%. S-a dovedit de-atatea ori cum artisti total nerecunoscuti in timpul vietii, au capatat nemurirea cand operele lor au inceput sa fie intelese. E drept, aici nu e cazul, insa o statuie buna, artistica, va fi trecuta cu vederea din a doua zi dupa amplasarea ei…
In ce priveste istoria, ar fi fost mai buna o statuie care sa-l reprezinte pe Traian intr-o mana tinand capul taiat al lui Decebal si cu alta tragand dupa el o femeie-daca? Sa vezi atunci cati s-ar fi simtit lezati!
Ca popor om avea momentele noastre de glorie, dar nu e musai sa ne fi nascut in glorie si cred ca ne-ar fi mai bine daca ne-am cunoaste si accepta momentele intunecate…
Muzeul, daca ar avea o conducere inteligenta, ar putea folosi statuia in folosul sau. Ce ii impiedica sa puna un banner:
Enter now if you want to know the real story!
Sau un banner cu mesajul: Cand atingem 1.000.000 vizitatori mutam statuia 🙂
Ma gandesc ca iscand atatea controverse statuia si-a atins in felul ei scopul!
Recunosc, nu stiu nimic despre subiect dar o sa ma documentez si revin! Istoria e ca adevarul, cati oameni atatea istorii! Stii cum e, luam ce ne convine!
Am trecut duminica pe acolo si mi-a atras si mie atentia. Nu ma dau experta in arta ca nu sunt, dar, cu ochii unui simplu trecator, nu am prea inteles bratul acela ce semnifica? Putin cam nepotrivit cu intregul anasamblu… parerea mea :).
Dupa poza cu statuia, trecatorul – „trezit” cum ai zice tu – a pornit pe cheiul Dambovitei ca sa isi ia una „marecudetoate”. Nu cred ca a intrat unul in muzeu, intrigat sau instigat de statuie. Cei interesati au mers special si au gasit lucruri de vazut si de stiut. Apreciez insa spiritul tau pozitiv, e nevoie de oameni care sa aiba atitudinea asta, sa nu ne mai plangem, e ceva in pahar, o jumatate buna. Usurel, usurel, o sa fie mai bine in Romania insa e nevoie de ceva mai mult decat un „caine cu fular” si „Traian in cucul gol”.
Drum bun ! Sunt convins ca inima iti va zburda tot pe-aici.
@Andreea: e bine si 10.000 🙂
@Renutzu: da, intr-o societate echilibrata ar trebui… insa cum lucrurile bune ne trec cu vederea si pana si din cele rele facem selectie cand am putea intoarce negativul in favoarea noastra, iar in cazul asta se poate.
Societatea civila trebuie sa „amendeze” gafele institutiilor statului la care toata lumea cotizeaza…
@Gabi: statuia asta nu e nici clasica, nici abstracta si nici moderna. E un semn de senilitate si cred ca uneori intregul nostru popor se manifesta asa…
@Paca: eu de obicei sunt teribil de pesimista, nu stiu ce m-a apucat cu statuia asta =))
Imi place „caine cu fular”. Iar legat de atitudine, eu cred ca ne plangem prea putin de lucrurile care merita si ne plangem prea mult de prostioare.
Merci de urare si eu sunt convinsa ca o sa va „bantui” 😛