Apas de vreo 5-6 ori pe zi pe un buton gri, si avand dezactivata intrebarea „Esti sigura?”, aleg fara ezitare sa „sterg pentru totdeauna”… spamurile.
Azi mi-am oprit cursorul deasupra si m-am oprit o secunda inainte sa sterg… pentru totdeauna. Cate alte mesaje ne apar de peste tot si pe care le ucidem cu indiferenta automatismului? Sunt seful suprem in casuta mea postala din moment ce decid asupra vesniciei unor obiecte, clasific lumea in ce-mi trebuie si ce nu, ce astept si ce nu si uit ca trebuie sa-mi fac de fiecare data un refresh.
Desi e aceeasi decizie nu e de-ajuns s-o decidem prima data, caci nici vineri de azi nu l-am trait inca de luni!
Sa nu scutim timpul in care facem putine, dar le facem fiind prezenti si… umani.
In fiecare clipa in care sterg pentru totdeauna, vreau sa o fac cu minte, suflet, gand, revolta si nu doar prin apasarea rece a unei taste…
In dreapta e un buton… Publish.
Mie mi-a placut titlul unui articol de al lui Mircea Badea, parca ceva de genul: „Basescu s-a … delete”