Cu cât rezişti mai mult fiind tu însuţi, cu atât rămâi mai singur. Lumea din jur vrea să te schimbi. Odată cu ea, odată cu o parte din ea, dar să te schimbi orice ar fi! Şi nu e vorba de evoluţia firesc de dorit a individului, ci pur şi simplu schimbarea în sine. Oamenii ce rămân pe loc călătoresc de fapt în trecut. Lumea galopează înainte flămândă, are nevoie de feţe noi, cuvinte noi, născociri ale aceloraşi adevăruri. Şi e perfidă căci nu defilează doar cu cele mai pregnante figuri, ci cu toate, de la mic la mare!
Acum, e la modă să spui „e nevoie de o schimbare” sau „sunt adeptul schimbărilor”, dar ele se referă de fapt la decizii şi la schimbarea contextului şi nu al propriei persoane despre care altă modă afirmă „oamenii nu se schimbă cu adevărat niciodată!”. Ba da, o fac. Graniţa dintre om şi context e foarte subţire. Când nu-ţi mai place verdele, când din culoarea ta preferată devine o culoare oarecare, atunci se cheamă că te-ai schimbat. Nu e nici evoluţie şi nici decizie la nivel de context. Dar poate omul nici nu percepe că nu-i mai place verdele. E o chestie măruntă, de ce ar conta? Unii numesc asta maturizare – când ajungi deasupra lucrurilor mărunte şi le controlezi, cel puţin la nivel declarativ.
Concluzia doi: schimbările adevărate ale individului trec neobservate chiar de el însuşi.
Dintre vorbele la modă (nu ştiu de ce tot mă iau de modă??!) îmi place totuşi „schimbarea vine din interior”. Are în ea o mască pentru cei ce vor să se amăgească că omul se poate schimba doar din propria-i voinţă – şi evident, mai tare decât asta, e că poate fi schimbat din exterior sub un camuflaj (fabricat pe bandă) al interiorului. Şi mai are în ea o mare contradicţie: nu te poţi schimba în ceva din tine, dar cum interiorul şi omul există simultan, atunci termenul de schimbare e unul de faţadă şi mai ales, unul care dă bine pentru ceea ce am numit eu mască în afirmaţia anterioară.
Concluzia unu: schimbările adevărate ale individului nu sunt de fapt schimbări.
Şi revin la prima frază. Oamenii ce nu se schimbă sunt tot mai singuri şi mai puţin dedaţi exprimării, dar – după cum îmi plăcea să mă anti-joc pe vremuri cu didacticul silogism „Socrate şi oamenii” – nu toţi astfel de oameni sunt de neschimbat. Marea lor parte sunt plictisiţi (nimic nou sub soare) sau preocupaţi (grija zilei de mâine). Sau, pur şi simplu, nu mai găsesc în exprimările clasice, un mod de viaţă. Lumea a vrut să-i schimbe şi i-a schimbat.
Concluzia zero: adevăratele schimbări sunt cele ce poartă marca exteriorului.
Şi rescriu astfel, oamenii ce nu pot fi schimbaţi, sunt tot mai singuri.
@Mike: cine stie cunoaste 🙂
Asta cu schimbarea din interior mi se pare a fi una dintre cele mai bune instrumente de manipulare. Nimic nu ajunge mai repede la sforile interioare ale omului ca aceasta senzatie de control a lucrurilor!
Tocmai de aceea am spus ca-mi place cel mai mult – pentru perversiunea cu care oamenii desi stiu adevarul, accepta amagirea si pentru faptul ca demonstreaza logic ca oamenii sunt ori schimbati de exterior ori neschimbati 🙂
Cu alte cuvinte, cuvantul schimbare da bine si de cele mai multe ori e folosit in constructii gresite. Corect ar fi „am fost schimbat” si nu „m-am schimbat” 🙂
Seara buna, Mike!
“schimbarea vine din interior”
Deci vorba asta e falsa…de la primul la ultimul cuvant.
Schimbarea este intotdeauna determinata de exterior.
Te schimbi pentru ca prietenii tai au sa zicem alte preocupari si vrei sa ramai si tu in randul lor.
Te schimbi pentru ca ai niste colegi barfitori si incet incet preiei ca imitatie de la ei acest prost obicei.
Chiar si pentru schimbarile majore sau radicale, sursa e tot din exterior. De ex. lasatul de fumat. 90% din cazuri au o explicatie in spate- sunt bolnav// m-a batut la cap familia sau doctorul ca o sa ma imbolnavesc// s-a lasat sotia si eu acum nu pot sa stau mai prejos, sa zica lumea ca nu am vointa//sau “nu mai am bani sa imi cumpar tigari”. Poate faza cu doctorul e usor de recunoscut dar ultimile 2 posibile motive nu sunt usor de recunoscut (pentru orgoliul propriu) dar pot sa fie picatura care umple paharul.
buna meet the sun!
o sa-ti povestesc un sketch(nu stiu daca am scris corect cuvantul in engleza,dar nu mai conteaza!)gasit pe youtube,care m-a amuzat.iata-l:
un tip cu freza „pe dreapta”sau pe „stanga”,de ce nu,mergea „la pescuit”cu prietenul sau,care avea freza din aia tampita,”creasta de cocos”.cel din urma pescuia mereu si mereu „sirene”frumoase cu care pleca la disco cu ele.”sirenele”nu se uitau deloc la cel cu freza”pe stanga sau dreapta”.ce-i vine in cap omului? se duce la frizer,isi face o freza „creasta de cocos” si revine singur pe „balta”,la „pescuit”.omul nostru are succes:reuseste sa captureze o „sirena” superba!! ce crezi ca face cu ea”?? o manaca,o devoreaza,bineinteles in sensul peiorativ.desigur ,totul era un sketch,iar concluziile le veti trage Domniile voastre.
seara buna,meet the sun!
Servus Claudia 🙂
Schimbarea se produce din nevoia de adaptabilitate. Omul are puterea cea mai mare de adaptabilitate dintre toate vietuitoarele, asa cum spune Diderot “omul este nascut pentru a trai în societate”, iar ceea ce se intmpla cu marea majoritate a oamenilor este asa numita adaptarea confortabila, atunci când persoana se identifica cu cerintele si conditiile impuse de mediu, societate, conformându-se la ele. 🙂
In alta ordine de idei vreau sa te intreb daca mai esti in Praga sau ai venit acasa?
Sper ca experienta traita acolo a fost de bun augur:)
Cu drag tata Oleg
Buna dimineata Ciprian, buna dimineata Tata Oleg,
@Ciprian: interesant talcul povestioarei
@Tata Oleg: Asa stau lucrurile cu omul si societatea si cu pacatoasa de adaptare confortabila…
Mai sunt inca plecata, dar tot timpul am fost in Pilsen, la vreo 80 de km de Praga. La Praga am fost intr-un week-end in „vizita” 🙂
Este o experienta noua si intensa as putea spune, din care am incercat sa invat lucrurile bune, dar care de-abia astept sa se termine…
Multumesc de vizita amandurora, numai bine,
Claudia
Sunt de acord cu faptul ca schimbarea vine mai ales din exterior(dupa cum s-a spus:adaptabilitate, pastrarea prieteniei,etc. )dar cred si faptul ca, odata cu trecerea prin viata, necesitatile si nevoile se schimba, iar in interiorul fiecaruia dintre noi se schimba viziunea asupra lucrurilor, asupra prioritatilor vietii, incet, fara sa ne dam seama, realizand acest lucru peste ani, atunci cand putem face o comparatie cu viziunea asupra vietii in adolescenta, de exemplu, si dupa 20 -30-40 de ani mai tarziu.Tin minte ca, elev fiind si deoarece se apropia Craciunul si nu ne procurasem brad din piata, am plecat impreuna cu fratele meu in padure si efectiv, am taiat un bradut inalt de doi metri cu toporul! Asa ceva nu as mai putea face acum.Intreb, cum s-a produs aceasta schimbare?(bine-nteles ca e unul din sutele de exemple pe care pot sa le dau). Schimbarea s-a produs sub influenta factorilor exteriori sau schimbarea a venit din interior, din cunoasterea si intelegerea diferita a lucrurilor, odata cu trecerea anilor.
Probabil ambele. Din exterior ai inteles cum e cu mediul, ce inseamna a proteja ceea ce ai deja etc. Apoi viata si experientele ti-au aratat ce conteaza cu adevarat si care sunt valorile. Cu timpul ti-ai asumat valorile care rezonaul cu felul tau de a fi si acum rezultatul zic eu, este o combinatie 🙂