… pierind mai multe zile.”
Obsedand, imi veneau in minte astazi strofe din Luceafarul… Imi sarea gandul de la una la alta, amestecate si totusi intr-o logica deplina. Ma invadau si desi incercam sa-mi continui lectura strecurata printre inghesuiala din metrou, din autobuz, vedeam “cai de mii de ani… in tot atatea clipe…” printre randurile Rusoaicei. Am vazut aceasta ca pe un semn, ca pe oprirea intr-o rascruce de drumuri, iar pe mine ca pe-un om ce-ar putea pasi pe oricare, dar care ezita si va ezita si nu va merge pe niciunul. Atata timp cat nu exista alegeri, nu mai exista nici rascrucea. Doar Omul ramane.
Daca ma intrebi de ce, am un mare raspuns: NU STIU.
Daca ma intrebi de ce stau, am un altfel de raspuns: PENTRU MAINE!
Daca ma asculti, o sa tac.
Daca o sa taci si tu, o sa tacem amandoi.
Si cand linistea ne-ar putea omori,