Avantajul oraşelor apropiate Mediteranei e că au aerul acela exotic şi cald, iernile blânde de unde şi o vegetaţie specifică care, unui continental ca mine, i-a atras imediat atenţia. Nu pot spune că nu mai văzusem pentru că am avut parte de ceva vacanţe în Grecia sau Tunisia şi nu eram la primul contact. Cu toate acestea, nu mă aşteptam la surprize floristice din partea Romei în luna octombrie.
Cele mai multe imagini sunt de pe stradă, câteva de la grădina botanică inclusiv din seră, dar după cum veţi vedea, plantele cresc fără probleme în aer liber şi dacă în octombrie sunt înflorite, apoi cred că lunile aprilie-mai sunt o încântare a simţurilor.
din grădini interioare ale blocurilor/muzeelor
de pe lângă trotuare
de la grădina botanică, aici fiind mai mari decât cele întâlnite pe stradă
prima atârna dintr-o curte, a doua pe zidul Vaticanului - o plantă comună şi banală cu o floare tare delicată
din sera grădinii botanice unde erau multe minunăţii, dar mi-au atras atenţia planta carnivoră (prima) şi o floare-copac (a doua) ce atârna în vârful unei tije lungă de peste un metru
tot din seră - prinţesele, cea albă fiind preferata mea
pe stradă erau evident foarte mulţi leandri
cea roşie am "cules-o" dintr-o jardinieră permanentă de la o fereastră şi cea roz din parc (italienii obişnuiesc să ţină balcoanele şi terasele pline de flori sau arbuşti în ghivece pe tot parcursul anului, astfel că uneori compensează lipsa vegetaţiei dintre blocuri cu cea de pe blocuri)
viu colorate şi bogate floristic florile acestea sunt un fel de gard viu, atârnă mai peste tot şi mi-au amintit cel mai mult de Tunisia
de la grădina botanică crescând în aer liber: primele erau foarte drăgălaşe printre frunzele deja scuturate ale foioaselor, iar celelalte sunt dintr-un copac în toată regula
palmierii din grădina botanică de prin care se auzeau triluri de papagali (în altă postare o să vă prezint şi papagalii :D)
nişte palmieri mai mici
maslinii - preferaţii mei - se găseau prin tot oraşul, dar acesta e unul dintre cei mulţi în ghiveci ce decorează un bulevard mare spre Piaţa Sfântul Petru
şi uite aşa arată bambusul... am şi eu acasă unul în vază, unul mic mic
Vittorio Emanuelle II "merge" pe coronamentul pinilor care au acest aspect datorită toaletării specifice zonei (nu ştiu exact care e tradiţia, care sunt beneficiile acestei ciuntiri a arborilor, cert e că domină interesant peisajul)
de pe lângă Vatican, un palmier bătrân şi un arbore zdravăn de magnolie
Evident că acesta e doar un crâmpei din ce poate oferi Roma la acest capitol şi nu pot să nu mă gândesc la cum or fi zonele rurale sau oraşele de provincie. Asta ar fi de văzut într-un vacanţă de explorare cândva în viitor.
Cine vrea să viziteze grădina botanică ca alternativă plăcută la zgomotul şi forfota Romei, poate urmări pe harta turistică: Cartierul Trastevere, „Orto Botanico”, pe aceeaşi parte a fluviului Tibru ca Vaticanul şi relativ aproape de acesta. Intrarea a fost 8 euro, iar duminica şi în zilele de sărbătoare naţională e închis.
p.s. am uitat de multe alte floricele mici, de arbori şi arbuşti de care avem şi noi, de portocalii, lămâii, rodiul = copacul cu rodii şi alţi câţiva roditori, dar să ştiţi că sunt şi din aceştia 🙂
Eh, Vio, la unele de pe strada n-am ajuns cu nasul ca erau cam sus, la cele din sera gradinii botanice n-am avut curajul sa-mi bag nasul, iar unele aveau doar culoare. Se pare ca nici florile nu le au chiar pe toate 🙂
p.s. chiar m-am gandit ca prinde bine putina culoare 🙂
Da Mirela, leandri mai erau infloriti.
Si mie mi-au placut pinii inca dinainte de a ajunge la Roma, din fotografiile altora. M-a cam intristat sa vad ca sunt ciuntiti ca sa arate asa…
Am gresit din viteza, evident ca e un maslin. O sa corectez, merci de atentionare 🙂
Frumoasa aceasta postare si plina de culoare, cred ca a fost si plina de parfum 🙂
Pentru mediteraneeni viata pare mai usoara pentru ca sunt inconjurati de atatea flori. Leandrii mai erau in floare?
Am constatat ca ciclamenele pozate de tine cresc liber prin Italia, chiar si la latitudini mai nordice si rezista bine la frig. Infloresc pana vine inghetul.
Iar pinii sunt preferatii mei. Nu am vazut un amurg mai frumos decat cel de la Roma, cu pini si ruine pe cerul colorat cu toate nuantele de portocaliu si rosu. In plus, miros divin.
Smochinii aceia pozati de tine nu sunt maslini?
Daca preferatii tai sunt maslinii, o sa caut o poza cu o alee faina pe unde mai ajung uneori :).
Eu recunosc ca de anul trecut de cand am luat sub rotile bicicleteie nordul Italiei mi-am promis sa revin la un moment dat in Italia. Mai in sud asa…
Si pe mine ma macina curioziatatea peisajului Italian rural si bucatelele pe care le-am vazut in concediul de pe doua roti mi-au atatat la culmea curiozitatea…Asa ca incercam sa planificam vacanta aia de explorare pe doua roti, da?
@Ana: astept link-ul cu poza 🙂
@Mike: ar fi tare frumos! E de pus pe lista!
Imi place mult fotografia cu „palmierii din grădina botanică de prin care se auzeau triluri de papagali (în altă postare o să vă prezint şi papagalii )” 🙂
@Mik: pai era o fata ce se pierdea de una singura pe alee, numai ca se misca asa de repede ca n-am apucat sa-i fac o poza ceva mai sugestiva 😀
@Claudia: mie mi se pare foarte sugestiva si asa 😉
Pai Mik, unii vad palmierii, unii se gandesc la papagalii mentionati, unii observa personajele, altii frunzele din prim-plan in contrast cu verdele luxuriant al gradinii… deh, sunt multe interpretari dupa cum se asteapta privitorul
exact… 🙂
Roma,cel mai mare oras al Italiei ,un oras impanzit de monumente istorice, are de oferit cate ceva pentru toate gusturile !
Am gasit poza cu maslinii :). Cu dedicatie pt tine 🙂
@Florentin: e un oras atat de vechi incat daca simti si te gandesti la asta te ia cu fiori…
@Ana Maria: multumesc, e superba!