Cuvânt înainte. Roma – un oraş cu istorii măreţe, un oraş măreţ, şi totuşi cel mai mult m-a impresionat ceva ce n-are nici o legătura cu Roma.
În Piazza del Popolo, prin mulţimea de mâini şi aparate foto ea înainta cu un ghiveci în braţe şi s-a oprit în faţa lui.
El, un bărbat cu păr grizonat, o aştepta se prea poate de ceva timp.
Ea a lăsat ghiveciul jos pe piatra cubică.
După câteva secunde de privit intens unul la celălalt, fără să-mi pară că îşi spun vreun cuvânt, s-au luat în braţe în poate cea mai strânsă îmbrăţişare pe care am putut să o văd, de parcă îmbrăţişarea ar fi fost interzisă secole de-a rândul şi aceasta era prima permisă. În mulţimea incredibil de pestriţă unde culorile, paşii, vorbele, privirile, gesturile, zâmbetele se amestecau formând un mare furnicar uman, cei doi se desprinseseră de noi toţi şi de toate.
Minutul meu de privit s-a încheiat, am plecat mai departe şi mi-a plăcut să cred că minutul lor de alinare nu s-a încheiat poate nici acum.
______________
Cum nu voi scrie un jurnal de călătorie ci voi reda când şi când impresii, voi adera astfel la o miniserie pre-intitulată „Roma”, al cărui început îl deschid acum şi aici.
Superb! 🙂
Claudia, eu cred ca ai surprins aici chiar ceva ce e legat de Roma: aglomeratia si romantismul care se ascunde peste tot. Sa stii ca am vizualizat totul in mintea mea. 🙂
Cred ca este dureros sa traiesti viata la asemenea intensitate a simtirilor si sa vezi lucrurile asa cum le vezi tu, am vazut si eu scena, mi s-a parut interesanta, plina de tandrete dar doar am zambit un pic si in stilul meu caracteristic am gandit ceva rautacios „luati-va ba o camera” si am trecut peste asta, dar tu, nu frate, ai facut un moment foarte smecher din aceasta imbratisare, BRAVO, chiar te felicit si stii doar ca vorbe de lauda de la mine……………mai putine asa :)).
Postul asta imi place in mod deosebit. E cu totul si cu totul special.
Nu stiu cum faci, dar in cazul de fata ai reusit sa opresti timpul in loc!
Chiar daca as fi sesizat si imortalizat momentul, nu as fi scris despre asta…, ci ramanea un simplu fapt divers, o poza intr-un album, un cliseu din filmul vietii ce trece intr-o fractiune de secunda.
Îmi trecu prin cap… Poate s-au cunoscut pe internet, iar ghiveciul era pentru reperarea doamnei. Iar îmbrățișarea o împlinire fizică după atâta tâjeală online. 🙂
Doar un scenariu infantil, dar gândurile mele se joacă mereu în fel și fel de scenarii.
Mai am unul pentru textul anterior, dar nu am zis nimic.
@all: multumesc pentru comentarii, nu voiam sa mai am alte replici inafara postului in sine, dar Dunia m-a scos din planul asta 😀
@Nami: aglomeratia da, romantismul a inceput si s-a terminat cu aceasta „intalnire”, caci, mai apoi, n-am mai avut ochii pentru mai putin…
@Vintila: si tacerea e un raspuns 😛
@Alin: ne manisfestam foarte rar trairile interioare exact asa cum sunt ele, iar atunci cand renuntam la bariere, momentele devin magice si pentru noi si pentru cei care ne sunt martori.
@Dunia: scenarii! oh, scenariile astea! am avut si eu cateva acum dupa, atunci am fost doar absorbita de starea celor doi… si n-am vrut sa presupun nimic despre ei doi, ce stiu insa e ca imbratisarea asta a venit din dor si alinare, din mult, mult dor…
intr-o lume agitata, rece, unii isi gasesc drum spre o lume uitata: lumea gesturilor umane, simple dar atat te vibrante!
„El, un bărbat cu păr grizonat, o aştepta se prea poate de ceva timp.” :)))) pai de aia era grizonat saracu, la cat o asteptase…
Imi place fotografia foarte mult pentru pata de culoare. Nu prea ma prind ce transmite dar e faina. Probabil daca nu ii dedicai cateva cuvinte alese se alegea praful de ea, asa ai scos-o din anonimat. Bravos.
@Andreea: :)) Oi vedea eu partea sensibiloasa a lucrurilor, dar e clar ca tu o vezi pe cea haioasa.
Cat despre poveste, cand fotografiez daca nu-mi pot imagina cadrul ca fiind parte a unei povesti, nu mai apas butonul. Macar mie sa-mi spuna ceva ca altfel caut locul pe google, vad pozele altora si e acelasi lucru…
m-a emotionat pana la lacrimi.am vazut si eu aceasta piata,si am tinut sa o vad seara .mi-a placut mult mai mult decat alte piete mai de top ,sa zic asa din roma.cred ca am retrait si eu ceva emotii numai din descriere si poza.
@Tina: bine-ai venit pe meetsun si crede-ma, eu retraiesc emotia de atunci de fiecare data cand privesc fotografia…