E primul meu review și îl fac din mai multe motive, unul fiind acela că am descoperit lâna merinos de vreo patru ani încoace și am devenit dependentă de ea. Ca orice dependent încerc să îi conving și pe alții, așa fac și cu alergarea sau cu drumețiile. Am refuzat adesea să promovez sau să testez echipament pentru că nu simțeam că am suficientă experiență sau că folosesc atât de frecvent încât opinia mea să fie mai mult decât una subiectivă, de moment. Dar cum am dulapul plin cu haine de lână din cam toate categoriile și mărcile, cele mai multe testate pe poteci, colaborarea cu cei de la BlueBear a venit natural și le-am promis sinceritate și testare „pe bune” a produselor.
Am ales să susțin BlueBear.ro și pentru că au atelierul la Săcele (brașoveni de-ai mei, afacere locală ce-aduce locuri de muncă), că sunt oameni de munte, că 10% din profit ajunge la proiecte pentru munte, dar și pentru că același atelier produce hainele din materiale naturale de la Mirela Ior la care eu și Miruna suntem abonate în ultimii ani.
În imaginile din postare port o bluză de corp Dara în roșu și negru, personalizată la cererea mea cu un guler lung stil eșarfă circulară / bandană / buff. De altfel, se pot personaliza mărimile, combinațiile de culori, dar puteți încerca și adăugarea unui element care credeți că vă e necesar: un fermoar, un buzunar, un logo etc.
Eu am ales culoarea de bază negru pentru că transpir destul de mult când alerg și nu îmi place să se observe prea tare, iar roșul pentru că îmi place combinația dintre cele două. Gulerul lung nu a fost un moft, adesea alerg cu o bandană la gât pe care uneori, când aerul e prea rece, o trag peste gură și nas (asta dinainte de povestea cu masca și covidul).
Nu prea mă așteptam să plouă când am ieșit să dau alergarea tradițională de Crăciun, dar a fost la fix pentru că am putut să testez bluza în condiții mai „grele”: urcare susținută, umezeala fibrelor de la transpirație plus ploaie, pauză de poze pe pisc unde suflă vântul. E meritul lânii că n-am simțit frigul, chiar dacă, pentru poze, mi-am dat jos tricoul de bicicletă pe care îl port pe post de vestă și buzunar pentru telefon.
Cu multe alte bluze din lână merinos pe care le am acasă m-aș fi simțit poate la fel, doar că de data asta am putut să-mi trag gulerul peste cap și să-l transform în căciulă / cagulă și chiar dacă s-au udat și materialul și părul, senzația era una de căldură (da, lâna ține de cald și când e umedă, străbunii noștri se bazau pe ea când purtau ciorapi de lână peste care înfășurau obiele cu rol protector și mai apoi opincile sau cizmele).
Legat de ploaie, cu cât densitatea materialului e mai mare, cu atât apa face broboane și rămâne la suprafață, iar aceea care se numește „lână fiartă” e aproape impermeabilă și e numa’ bună pentru copii la tăvălit prin zăpadă.
Pentru că toată viața am fost o friguroasă, iar nașterea și apropierea pragului de 40 mi-au schimbat vădit metabolismul, am anumite zone pe care simt nevoia să le am mai calde și peste care aș fi pus, ca în trecut, mai multe straturi de haine sintetice, doar că toate astea te încarcă și te incomodează, ori alergarea iarna are și un fel de nostalgie a verii, vrei să zburzi, să sfidezi anotimpul și înfofolirea.
Poate de-asta m-am împrietenit cu lâna din cap până-n picioare și îmi pun șosete de lână când e rost de udat încălțările prin zăpadă, mai mereu bustieră și lenjerie intimă, iar când e ger, șalele vor maieu (nu râdeți, dăm un sprint mai bine când ne-ntâlnim 😛 ). Nu m-am plâns până acum de prea multă căldură 😀
Dacă-mi aduc bine aminte ce mă îngrijora pe mine când am început să-mi cumpăr haine din lână, înțepatul a fost prima frică. Nu am ratat copilăria cu ciorapi sau flanel de lână pe sub care era musai să porți o cămașă de corp că altfel te scărpinai într-una. Nefiind aceeași specie de oaie din care tricotau și tricotează bunicile și mamele noastre, merinosul e mult mai ușor de tolerat și cu cât e mai frig cu atât mai bine. Eu îl tolerez și la somn și lângă sobă, dar cred că-s un caz cu adevărat fericit, adaptat din copilărie.
De vreți să încercați, v-aș recomanda să începeți cu BlueBear pentru că materialul chiar e lână. Pentru că am mai multe produse pe care scrie 100% merino, dar se comportă sau se simt diferit la cam aceeași densitate a țesăturii, mi-am dat seama că testul suprem e când se umezește, poate chiar se face fleașcă, și continuă să țină de cald (atâta timp cât nu stai pe loc spre 30 de minute și nu pui nimic peste).
Umedă, lâna pură miroase a natural, a fibră naturală, nu a detergentul cu care ai spălat-o, fie și anume pentru lână. Am testat asta pe bandana / eșarfa circulară de la BlueBear cu care alerg trasă peste gură de vreo două luni (pe străzi, când trec pe lângă oameni pe poteci etc.) și pe care cele câteva spălări n-au îndepărtat-o de mirosul caracteristic (aș zice „de oaie”, dar nu e mirosul acela de la stână care v-ar putea speria).
Iar după ce o lași la uscat și aerisit câteva zile, nu mai miroase a nimic, de parcă nu ai fi purtat-o. Vă poate confirma oricine a fost în expediții sau ture lungi cu purtări zilnice succesive, că nu e nevoie să speli lâna prea des.
una dintre bandanele mele preferate când alerg: umezeala de la respirația accentuată nu se simte rece pe față și nici nu mă irită (culoarea naturală și logo-ul cu Moș Martin au sigur o contribuție 😛 )
Și-mi mai plac croielile, calitatea cusăturilor, numele produselor (Dara de la Vârful Dara din Făgăraș), logo-ul cu ursulețul albastru (Miruna când l-a văzut: „astea sunt haine pentru copii? adică pentru mine? că uite, au ursuleț!”), disponibilitatea la personalizare.
Singurul dezavantaj când vine vorba de lână e prețul, mai ales când nu e vorba de producție de serie pentru un lanț de magazine, ci de o afacere mică, locală, dar în timp, piesă cu piesă, crește teancul (= averea din dulap).
Iar dacă la hainele de oraș mai poate apărea factorul fashion, la echipamentul montan contează cum se comportă, nu cât de în trend este (am luat SH o bluză tare scumpă altfel, marca B., dar care în timp ce alergam mi s-a răcit cam tare pe spate și, cu tot design-ul ei, am retrogradat-o fără remușcări la purtat prin casă).
Orice întrebări sau curiozități ați avea, vă răspund cu plăcere și voi actualiza articolul cu starea bluzei după mai multe purtări și spălări (deși am din același material și alte piese de îmbrăcăminte care au fost spălate de multe ori și uneori chiar accidental cum nu e indicat și rezistă foarte bine).
Până atunci, găsiți pe site informații utile și succinte pe care nu le repet aici, dar le-am verificat pe toate în practică:
Nu știu cât mă pricep la review-uri, o dau tot pe poveste, așa că o să vă arăt și filmulețul făcut azi, tot stângaci și el (clar nu-s din generația influencer sau youtub-er sau tiktok-er), dar continui să mă distrez când plec să alerg prin pădurea de pe Tâmpa 🙂
Iar dacă vă simțiți prea tineri pentru lână, sper că v-am făcut măcar poftă de o alergare indiferent de vremea de afară!
Update 1. După două spălări la program de lână (30 grade, detergent pentru lână, uscare automată) bluza arată și se simte ca nouă. Încă nu s-a scămoșat, deși are o purtare cu rucsac direct peste și mai multe cu centura de alergare la brâu. Lenjeria intimă a trecut prin mult mai multe procese de spălare, majoritatea cu rufe colorate la 40 de grade și program normal (cel puțin o dată a fost cu intenție ca să o testez) și nu a intrat la apă.