Cu trei sau patru pungi de plastic îmi petrec tăios antebrațul stâng, geaca stă să alunece de pe încheietură, se propteșțe salvator într-o altă pungă, cea cu borcane zdranca-zdranca, gâtul protestează cu mâncărimi sub eșarfa din fibre cărora mereu le cresc dinți când mă ia valul de căldură, mâna dreaptă e pierdută prin geantă căutând cheile, sacoșa cu borcane dă să scape de pe degetul sacrificat, cheile sunt extrase cu grijă, nu destulă grijă, ba da, destulă, reușesc să trag fermoarul înainte ca bonurile săltărețe să ia calea aerului spre asfalt. Mai am puțin, iuțesc pasul, sunt în ultima linie dreaptă.
E întuneric, e a nu știu câta oară când mă regăsesc în aceeași imagine a drumului spre casă, mă uit la mine de sus din vârful blocului cum înaintez cu umbra prelungă și dezordonată spre casă și văd o gospodină încărcată cu de toate, dar mai ales cu chef de treburi, gătit, spălat, curățenie, pregătit kit-ul pentru maratonul montan de sâmbătă (devine puțin cam atipică noțiunea de gospodină acum), văd o femeie alintată de legănarea cerceilor cu copaci de argint printre suvițele eliberate dintr-o împletitură încă lungă, văd un suflet captiv în fagurele gol al cuvintelor negăsite, nescrise, nerostite, văd omul energic ce amână finalul de zi pentru cândva târziu, în noaptea cu semilună, mă văd pentru că tot ce am cu adevărat de făcut de-acum înainte presupune doar dragoste.
Și sunt atât de epuizată de tuse, strănuturi, de nasul maratonist cu zile, sunt atât de răcită cobză încât mă revoltă expresia, cum adică doar cobză?!? că eu sigur sunt răcită contrabas! Și dacă e să visez ceva, încă dinainte de-a pune capul pe perna atât de îndepărtată, mi-aș dori mult, aproape foarte foarte mult, cele mai fine batistuțe din lume…
p.s. după o pauză lungă scriu iată pe blog de două ori în aceeași zi și nici măcar nu era pe lista de serviciU postarea asta, scrisă și rescrisă de-altfel în mintea atâtor întoarceri înnoptate acasă… (link-ul e pentru că Dunia a lansat azi o atenționare gramaticală pe care o transmit și eu mai departe).
SI eu am fost…tot contrabas 🙂 dovada ca raceala de toamna bintuie indiferent de meridiane, paralele sau alte chestii geografice. Insanatosire grabnica!
Mulțumesc Luminița, aș fi preferat să simt altfel venirea toamnei…
Ah, draga mea, e o alinare si o bucurie sa te citesc atunci cand imi permit si eu sa evadez din lista de serviciu. Si sa ma ragasesc in cuvintele si descrierile tale. Ei bine, mai putin in partea cu maratonul 😉
Lasă că știu eu că alergi, iar maratoanele se aleargă în multe chipuri… inclusiv când orele serii înseamnă uneori abia jumătatea zilei 🙂
Da, da, de ceva timp încerc să atenționez, dar dacă o să primesc și ajutor, șansele devin și mai mari să corectăm ceva în vocabular. Mă tot gândesc la Acuzativ acum. Cum să corectăm Acuzativul?! Problemele PE care le întâmpină în vorbire m-au transformat într-un autocorect, în mintea mea corectez orice vorbitor cu care intru în contact.
Dunia, m-ai făcut să dau un ochi peste text să văd dacă am comis-o 🙂 Sunt bune atenționările, sunt bune chiar și pentru cei care știu regulile, dar pe care viteza îi mai abate când și când.
si sunt bune pentru cei ce nu le-au stiut si controlat niciodata.
complet de acord, mi se întâmplă frecvent să simt că învăț chestii noi legate de vorbitul corect românește – un exemplu simplu e să verific, în caz de cât de mică suspiciune, pluralul unui cuvânt care-mi trece mai rar prin vocabular pe un site gen dexonline.ro, uneori am surpriza să nu fie cum bănuiam, alteori îmi confirm ce știu și în plus sigur citesc ceva interesant pe acolo. Într-o vreme îmi propusesem chiar să învăț câte un cuvânt nou pe zi… nu m-a ținut, dar tot cred că e o idee bună 🙂