Prima săptămână de Brașov

Sau aproape prima, luni se va împlini sorocul.

Între timp mi-am găsit chirie, e o adevărată industrie închirierea unui apartament în Brașov. Pe scara mea sunt peste cincisprezece seturi de chiriași, administratorul văitându-mi-se că nu mai știe ce să se mai facă cu noi 🙂 Prețul mediu se apropie de 250E, iar la 200E cum am închiriat eu, ai cel mult o bucătărie mobilată – varianta cu mobilă veche mi-a displăcut din start, am destulă vechime în domeniu cât să știu cu ce vine la pachet o mobilă trecută prin generații întregi de chiriași…

Mda, la capitolul ăsta e puțin descurajant să o iei de la capăt cu statul în chirie, ba chiar să simți simbolic, că reîncepi de la nivelul podelei. Unde mai pui că m-am reîntors la ingrata condiție de chiriaș la bloc, primul vinovat de relele întâmplate. Dar, totul cu un scop, ba chiar sunt și invidiată pentru asta. Pentru visători: începuturile sunt grele, schimbările cer sacrificii, tot ce contează e să fii sincer cu tine de fiecare dată când te întrebi: ce fac eu aici?!? iar răspunsul să te îndemne să mergi înainte cu seninătate.

Legat de gunoi, mă uimesc brașovenii! Nu există ghenă cu tobogan, nici în blocul de opt-nouă etaje, gunoiul este dus afară într-un loc amenajat, îngrădit, acoperit (inițial am crezut că e garajul cuiva), iar locul respectiv deservește cam cinci scări de bloc în exemplul meu. În atare context, ia ghiciți cum arată grădinile de pe lângă bloc? Impecabile! Nu tu pungi care zboară pe geam, nu tu hârtiuțe, nici măcar chiștoace de țigări (stau la unu deci am inspectat anume grădina).

Vremea în Brașov e încă o mare enigmă pentru mine, râuri de nori trec în fiecare zi, un carusel de nori, soare, ploaie. Simt că n-o să port prea multe tricouri în vara asta 🙂

Brașovul e plin de locuri de parcare cu taxă. De ce e bună taxa? Există rulaj și astfel, șanse mai mari să găsești și tu un loc decent – dai un ban, dar face. Taxa: 1.3 lei ora sau plata prin SMS (2.6E + TVA pe întreaga zi). Faza cu sms-ul îmi place cel mai tare, dacă ai multe de rezolvat poți parca oriunde în oraș fără grija parcometrelor.

Altele pe scurt:
– într-o poză din două intră în cadru și-un porumbel în zbor
– există și aici oameni fără casă ce se mută de pe o bancă pe alta prin părculețe mirosind a alcool sau a aurolac
– unele zone par orientate pe un anumit domeniu, pe Toamnei sunt agenții imobiliare cu zecile, ciorchine, pe 15 Noiembrie sunt avocați și notari (deocamdată atât am umblat)
– prețurile sunt în general mai mici, dar nu cu mult mai mici; n-am ajuns încă la vreo piață

V-aș mai fi spus câte ceva și despre starea de spirit, dar e un amestec de oboseală, de entuziasm, de solitudine, de trebuie să, de bucurie, de libertate, de nerăbdare încât mi-e greu să mă regăsesc în acest tumult. Mă dezarmează unele stări, mă remontează altele, am tot felul de așteptări nejustificate, dar aștept să mă cuprindă proverbiala relaxare de provincie.

S-au oferit oameni să mă ajute cu diverse, dar eu n-am cerut ajutorul și nici ei n-au tras de mine. Într-un fel e chiar frustrant ca dintr-un oraș de oameni ce merg des pe munte să nu se găsească un izopren de împrumut pe care să dorm o noapte – ori facebook-ul mi-a sabotat anunțul, pe care ulterior l-am și șters după câteva ore fără răspuns… Probabil va fi ultimul de acest gen, dar voi fi receptivă la nevoile altora când chiar au nevoie. Asta ca să rezum o componentă păcătoasă a interacțiunii umane, acta non verba sau verba volant, care m-a adus cu picioarele pe pământ: deocamdată sunt doar eu, pentru vorbit există prieteni la un telefon distanță, pentru fapte lucrurile se vor așeza de la sine – că sunt nerăbdătoare e defectul meu, nu al altora 🙂

Altfel, mă simt firesc în Brașov. Aș minți dacă aș spune că îl cunosc, dar e un adevăr că nu mă simt străină.