…ar trebui sa ramana un mit, o poveste, o bucurie.
Asa cum e pentru copilasii ce-si lipesc nasucul de geamul aburit, adica pardon, de un termopan insensibil care nu se mai abureste.
Asa cum e pentru excentricii oraselor care o astepta cu nostalgia copilariei la tara, dar si cu siguranta unui jeep in lupta cu troienele.
Asa cum nu e chipul celor doi batrani care dorm in gradina blocului, intr-un pat improvizat, acoperiti de plapumi roase de molii si folii de plastic plus cateva frunze din decor.
Stiu ca aveti si voi multe alte continuari…