Daca cerul ar fi roz, as putea vedea mult mai clar jocul fulgilor de nea. Dar mai bine ar ramane cerul alb si fulgii ar fi roz. Puteam sa-mi aleg alta culoare, dar cateodata, intr-o zi ca aceasta, pana si eu cred in roz si in zambete si in sentimentul de bucurie. De mult nu m-am mai bucurat asa ca a venit iarna! Si nu, n-as schimba nimic de-as avea puterea sa fac asta, as lasa totul alb, alb, alb!
Imi vin in minte cantece vesele. Dar nu le stiu, doar le simt portativele.
Imi vin in minte imagini din copilarie cand pe geamul mic si aburit al bucatariei se zarea rapa de nisip si pe varful ei stejarul ramas singur ca ultimul gardian al unui castel parasit si deodata, au aparut primii fulgi. Nu stiu cum am nimerit papucii, pe-ai cui papuci, apoi usa si in cateva secunde eram afara in curte.
Fulgii erau mari ca de gaini proaspat jumulite, pluteau rar si eu ma rugam sa vina mai desi, cat mai desi! Alergam printre ei, cu ei, ma roteam cu bratele intinse neametind ci dimpotriva, capatand viteza placuta a unui carusel imaginar. Cand ma opream, priveam in sus. Ii vedeam cum apar din nimicul alb, cum se apropiau, cum imi atingeau fata si se topeau, unii chiar imi intrau in ochi si ii lasam sa se topeasca acolo. Puteam sta asa minute in sir, fara sa ma plictisesc, fara sa ma las cuprinsa de frig desi hainele tremurau demult in locul meu. Iubeam fiecare fulg ce se aseza. Iubeam felul in care imi primeam si eu, in sfarsit, jucaria.
Glasul bunicii m-a chemat in casa, probabil ca doar asa as fi putut intra, acum mi-l mai inchipui doar, nu-l mai pot auzi, amintirea se intuneca, devine surda si ma simt coplesita de dorul ei, as vrea sa ma cheme din nou in casa, la caldura, in bucataria cu geamuri mici si aburite, dar nu primesc nici un semn de nicaieri si ma ascund in spatele ochelarilor, monitorului, biroului pe cand ninsoarea aceasta frumoasa de dincolo de geamul de termopan ma cheama si-mi promite viteza placuta a altui carusel…
ninge…fulgi pe obraji, pe ochi, pe buze…se topesc si ne ating atat de usor si…nu stim sa mai apreciem aceste fenomene minunate! da! ne ascundem in spatele termopanului si ne uitam pe geam…in loc sa vedem ce frumos este sa-ti cada fulgii pe fatza…ne gandim ce frig este afara si ce blocat este traficul…
@nico: Din pacate Bucurestiul are acest mare defect: te copleseste cu alte mari defecte si te „ajuta” sa vezi numai partea neplacuta a lucrurilor, oamenilor, evenimentelor.
Nu-ti promite nimeni nimic. Caruselul il impingi tu, viteza o dai tu. Sa nu ametesti ca dai de bucluc. Nu-ti dori de la fulgi altceva decat o ninsoare azi lina si frumoasa maine viscolita si urata. Romantismul din pe aripile vantului e la fel de nociv ca barbutu din scara blocului. Daca am inteles gresit, cand ninge frumos, acum, in zilele noastre, ce te opreste sa iesi dupa termopan, sa te faci avion in picaj, sa casti ochii si gura si gusti fulgii ca gainile? (nu tre’ sa raspunzi.. exersam retorica..)
boga