Dambovita nu e o apa lina si cristalina. Are miros si nu e frumos mirositoare. Dupa atatea indiguiri si-a uitat cu siguranta amintirile izvorului. Cateodata insa timpul izvoraste din ea.
P.S. Daca vi se pare ca am o anumita stare, apoi sa stiti ca intre un munte si celalalt impart doar 4 zile de Bucuresti! Iar muntele asta care vine nu e unul oarecare. E unul ce s-a lasat asteptat si bine-a facut. Acum sunt pregatita pentru el. Si am emotii, mai, am emotii! Ma gandeam ca nu voi putea dormi noaptea de dinainte, dar cred ca nu mai pot dormi de pe-acum… Fagarasul asta, cum sa va zic, simt ca ma asteapta 🙂
„Timp, incotro mergi
Spre ce meleaguri noi,grabit alergi
Cum,potzi intr-o zi
Sa schimbi in oameni mari nishte copii? […]”
–––––––– Ani de liceu
Hehee… Nu uita! Copiii cuminti dorm in noaptea dinainte de intalnirea cu Fagarasul! 😉
Sper ca ti-ai facut rucsacul! 😛
Da, dorm. Aia cumintii :”>
Rucsacul? Aproape facut. Nu-ti fa griji, eu si timpul impartim tot felul de dimensiuni 🙂
„I close my eyes, only for a moment and the moment’s gone
All my dreams, pass before my eyes, a curiosity…”
(Dust in the wind)
@Mik: stiam eu ca de era ceva, asteptam 🙂
Frumos, asa de dimineata.
Trebuie sa fug! Stii tu unde 🙂