Am găsit cel mai bun primar pentru Bucureşti: Ploaia.
Oraşul e dintr-o dată curat, respirabil, culorile sunt vii, praful e spălat din aer, de pe clădiri, străzi, copaci, poate chiar şi de pe oameni…
Pentru câteva minute am tras adânc în piept aerul curat şi în minte imaginile colorate căci până data viitoare când voi putea face asta, va mai trece mult timp pe Dâmboviţa!
Dar ploaia n-ar lucra în veci la primărie căci oricât de pricepută este, oamenii i-ar găsi cusur să n-o voteze şi s-o prefere celor care împânzesc oraşul cu minciuni şi afişe. Pe de altă parte, ploaia nu e om şi iubeşte mai mult pământul decât betonul. Orăşenii din fire (şi nu neaparat din acte) iubesc betonul cu toate că se plâng de el. Betonul i-a făcut ceea ce sunt, pământul are pretenţia amintirilor şi responsabilităţii.
fotografie realizată în martie 2009 (acum trei ani…)
Sa stii ca si eu is foarte bucuros cand ploua ,mai ales ca strada pe care locuiesc este in reparatie din 2010 si nici campania electorala nu o va repara!!!
Si eu sunt multumit, la fel ca si tine, macar pentru curatenia (provizorie) care pare a se lasa peste Bucuresti.
Dar mai am o multumire… Mi-a udat verdeturile din gradina mea de agricultor amator.
🙂
Si ar fi bine daca ploaia n-are spala doar praful din aer, betonul, copacii… ci si oamenii, macar de i-ar face mai putin stresati, mai linistiti, mai buni. Sa ploua ca in cantecul celor de la Taxi 🙂 : https://www.youtube.com/watch?v=oJqae_xvykE
@Florentin: mi-e clar cum e pe-acolo cand bate vantul…
@Claudiu: asta bucurie sta in inima celui ce are ochi si pentru pamant. Atunci cand ploua ma bucur in primul rand pentru plante si chiar daca n-am gradina, mereu tin cont de cand n-a mai plouat…
@Vali: bine-ai venit pe meetsun! Pentru oameni s-au inventat umbrele de toate felurile…