… am ascultat in TRECUT toata muzica de care am nevoie in PREZENT. Presentiment, coincidenta, predestinare?
Muzica aceea pe care n-am cautat-o in mod voit necunoscand-o, care a venit peste mine in valuri, m-a cuprins, m-a inecat, dar m-a si scos la suprafata pe o plaja complet noua si pustie unde singura intalnire posibila este cea cu propria-ti umbra pe nisipul fierbinte.
Asa ca, nici o lacrima, nici o lacrima…
P.S. Cateodata ambiguitatea mea naste monstrii cu multe capete. Nu incercati sa le taiati… ca se inmultesc. 😐 Multumesc.
Iubesc Taxi, nu stiu de ce… Imi vine greu sa spun, dar imi place enorm… Lumea devine minuscula.
Taxi e o stare de sine statatoare. Pur si simplu.
De cateva zile ii ascult in casti dus-intors spre/de la serviciu si orasul devine in sfarsit, suportabil.
Fumul, praful, mizeria, inghesuiala, autobuzele, metroul, podul peste Dambovita, Dambovita murdara si ingozitor de urat mirositoare, pasajul inchis, semafoarele nesincronizate, toate devin actori inghetati ai trecerii mele.
Urc treptele cat de multe pot odata, privesc cerul printre frunzele inca verzi de artar si inchid… marea in ochi.
Si mai vine si toamna…