Asa m-am clasat in urma concursului organizat de Lucian Stanciu si Alina.
De fapt nu eu, ci postul meu Closer. Culmea, acum dupa ce s-a terminat concursul am inteles si eu de ce-am participat. In niciun caz pentru premiu, putea la fel de bine sa fie fara premii. Dar simteam nevoia sa scriu provocata fiind s-o fac.
Mie mi-e chiar dor de scoala si de temele pe care le dadea profa de romana. Era inventiva rau. Iar eu scriam cel mai bine sub presiunea unui subiect impus, a unor limite. Cu alte cuvinte, cand o trasnea o idee de eseu jubilam spre iritarea crescanda a colegilor 😀
Ciudat, dar simt nevoia sa mai particip. Sau sa-mi propuneti voi teme impuse (in spiritul blogului, evident). Si de ce nu, poate organizez si eu un concurs pe viitor.
Si era sa uit, acesta este postul castigator. Imi place. E despre Furie intr-un fel. Cu-atat mai mult cu cat eu nu stiu ce sa fac cu furia din mine. In sensul ca sta prea putin. Omul trebuie sa fie furios si sa se consume. Macar din cand in cand. La mine de ce sta furia asa de putin??!