[afiș pe post de explicație]
Un vis de o zi este o carte ce a pășit intim și discret la București, la dorința anume a Paulei Aldescu, autoarea. Mai cunoscută ca Dunia pe blogul omonim. Primăvara, intimitatea unui bufet cu mese-n tavan (vai mie, nu-l știam pe ăst loc fain), intimitatea a vreo patru mâini de oameni și tot atâtea perechi de ochi și de urechi, distanțare de orice pretenție protocolară.
Este a doua oară când o întâlnesc față în față, familiaritatea lejeră mi-o pot explica parțial de pe blog, și aceasta chiar la lansarea cărții sale cu mine pe post de prezentator. Nu știam cum se face una ca asta, tu ai știi?, nu prezint cărți de felul meu sau de meseria mea, iar la o altă lansare nu-mi amintesc să fi mers până acum. Toate au un început, telefonul sună, întrebarea vine și ți se pare al naibii de provocator. Am zis da.
Am zis da în calitate de cititor, de femeie, de prietenă-blogger, dar mai ales de om trecut prin suficiente stadii în drumul spre maturitate cât să se poată regăsi în carte, și nu o dată. Am avut emoții venite din nerăbdare și din dorința de a nu împuțina în vreun fel meritul cărții și prezența de spirit a domnișoarei scriitor.
Am citit cartea de două ori. Aceasta este prima mea recomandare: să o citiți de două ori, pentru voi s-o faceți. La o primă rapidă citire o să vă ajute stilul curat, cursiv, o să urmăriți subiectul, o să trageți concluzii, o să cădeți de câteva ori pe gânduri. La a doua însă o să aflați ce vrea această carte de la voi. Să vă trăiți visul de o zi poate??!
În doar câteva cuvinte o să vă trimit cu gândul la feminin și masculin, la viața de cuplu, la cât din noi e de fapt cel de lângă noi. La haita de lupi ce ne pândește din holul întunecos al ușilor închise, lupii trecutului sau pur și simplu, lupii. Femeia, căci ea este centralul acestei cărți, se naște în societatea românească (și mă rezum doar la ea) cu o grămadă de uși închise în juru-i: constrângeri, mentalități, tutele. Apoi mai vine una, poate cea mai mare și mai greu de deschis, a sentimentelor.
Și dacă femeia vrea să se trăiască pe sine și nu să fie turnată pe calapodul înrădăcinat al rândului lumii?! Să poftească să îndrăznească. Nu e o simplă pilulă procesul acesta, e un tratament întreg, administrat statornic. Petra, personajul feminin, traversează patru relații până când alături de ei – trei lupi și un partener – conștientizează problema asimilării în cuplu. Până unde merge eu sunt tu, tu ești eu? cât împrumut de la celălalt poți cu adevărat gestiona?
Întrebările mele sunt doar începutul. Iată ce scria Dunia după lansarea de la Severin:
Ce semnifică celălalt? Un stăpân? Un partener?
Cine are nevoie de stăpân într-o relație? Cine are nevoie de un partener? Cine e capabil să observe și să respecte nevoile celuilalt?
Cât își asumă femininul avatarurile speciei?
Și de data aceasta au fost întrebări și discuții. Nu se poate altfel, cartea incită. Cartea o să apară în curând și online, pe elefant.ro – dacă am înțeles eu bine. Altfel, pentru varianta ei pe hârtie îi puteți scrie Duniei pe blog.
Felicitări Paula, îți doresc să scrii, să publici, să fii prezentă, să primești cu același obraz îmbujorat aplauzele!
Mulțumesc Dunia pentru experiența unui astfel de moment, pentru invitația de a păși într-o lume de care m-am despărțit cumva alegând litera matematicii, dar în care fiecare întoarcere mă încarcă spiritual.
Fără să se liniștească, fără să găsească răspunsuri, fără să descopere un fel potrivit de a-și trăi viața, tânăra femeie închise ochii și-și imagină un șir de uși deschise. Atâtea posibilități, atâtea alegeri, iar ea avea iluzia că poate opta oricând să pătrundă pe altă ușă.
Această putere o îmbătă. Putința de a alege, de a dispune de liberul arbitru amețește ființa. În fond, ea asta cerea vieții, libertatea de a alege, de a se mișca liberă în viața ei, nestingherită de se cuvine […]
Paula Aldescu, Un vis de o zi
m-ar interesa cartea in format electronic, ptr mine e varianta cea mai rapida de-a-o citi , cand e vorba de liberul arbitru subiectul incinta mintea 🙂
O sa anunt Ren imediat ce apare 🙂