Păsări. Se caută un titlu

De-ale păsărilor pe faleza de la 2 Mai, august 2012

Am fost la mare şi mi-am găsit cormoranul din postarea precedentă. Ca să vezi! Nu mai era singur de data asta ci cu toată familia, gaşca, prietenii şi duşmanii, ba chiar şi specii înrudite.

O vreme am studiat păsările, marea şi pământul. Pescăruşi, cormorani, prigorii, marea ce macină malul de pământ, pământul vulnerabil şi humos, pe de o parte prea multă secetă, pe de o alta prea multă apă. Asta e natura, uneori trebuie să o priveşti şi atât, în definitiv sunt mulţi munţi sub mări.

Am făcut multe fotografii – nu le zic poze pentru că n-am avut starea de a poza, ci de mai mult. Aparatul a fost motivul, scuza, pentru evadarea în contemplare şi linişte. A fost exact cum mi-am dorit să fie întoarcerea la ţărm de mare.

Mai jos, un pescăruş atacă un cormoran. Nu am găsit un titlu potrivit, îl tot caut de când am făcut fotografia. S-a întâmplat atât de repede încât surprinderea faptei încă îmi persistă în minte. Cormoranii dormitau pe o ţeavă dintr-un mal prăbuşit, se pieptănau aliniaţi ca la coafor.

Titlul ar fi putut fi simplu dacă nu le-aş fi observat comportamentul anterior. Când unul dintre ei zbura, cormoranii rămaşi se realiniau, la fel şi când altul nou sosea din zbor, iar după ce pescăruşul l-a doborât pe primul, ceilalţi s-au realiniat şi atât. Mă aşteptam la orice altă reacţie decât normalitatea. N-a fost să fie.

Propunerile mele:

Natura fără perdea.
Atacul.
Altul la rând.