O felie de timp

– Uite o pisică!
– Și ce?!
– Păi uite cum trece o pisică neagră prin zăpada albă, contrastul, pustiul parcului versus viul pisicii, înțelegi? Pisica neagră pe o cărare neagră, cărare topită de soare, nu de negrul pisicii… O pisică neagră lasă urme albe…
– Cum zici tu, eu tot o pisică văd…
[…]
– Asta e fotografia de-atunci?
– Da.
– A ieșit mai bine…
– Nu e mai bine, ți se pare, e la fel, doar cadrul e decupat în jurul poveștii. Asta e fotografia de fapt, privitul întregului după o tăietură transversală, o felie de timp dintr-o poveste.

p.s. Ce ar fi trebuit să fie doar o amintire închipuită pe fb a ajuns și pe blog.