Buna mea prietenă Mike a descris de curând una dintre cele mai noi experienţe ale ei (în postarea Heimatland (germ.) = patria) şi dacă am văzut că mă tot urmăreşte subiectul, am zis să dau curs invitaţiei de a-mi descrie patria folosindu-mă de vizual, auditiv, olfactiv si gustativ.
Am trişat încă din titlu pentru că în subiectivismul meu receptiv la vremurile curente suntem un neam, poate o ţară, dar nicidecum nu mai ştim ce e aceea patrie.
Mai trişez încă o dată adăugând o categorie în plus: numeric.
Evident, dau invitaţia mai departe căci este un bun exerciţiu de a ne căuta cuvintele când vine vorba de România.
- Visual
– Casa Poporului – e priveliştea mea zilnică de la geam – (nu ziceţi hop! prea devreme că străinii se zgâiesc interesaţi la ea)
– gunoaie aruncate din maşini din mers
– pet-uri cu milioanele pe râuri…
– superbi codri de aramă în Apuseni sau Cozia (toamna)
– oraşe pline de maşini, drumuri de ţară (şi nu numai) pline de căruţe
– capre negre, rododendron, lacuri glaciare
– mâncătorii de seminţe din tramvai, de la scară, de la meciuri, de la grătare, de peste tot…
- Auditiv
– claxoane
– tot urban: lătratul haitelor de câini la ore târzii în noapte
– broaştele în luna mai în deltă (asta e de bine pentru cine poate dormi…)
– păsări ciripind în orice pădure şi crâng indiferent de anotimp (asta e şi mai de bine)
– Tudor Gheorghe
- Olfactiv
– stână de oi
– fân proaspăt cosit
– „toaletele” în aer liber de pe lângă şosele
– tei înfloriţi parfumând oraşul oricât de gri ar fi el
– clasicul miros de grătar
- Gustativ
– sarmale sau pomana porcului (haide şi-un bulz 😀 )
– ciocolatele Făgăraş şi Rom
– fragi sălbatici, fructe de pădure în general (străinii nu mănâncă de pe jos ca noi – nu ştiu ce pierd)
– covrigi împletiţi, zacuscă, mici
– ciorbă de peşte cu leuştean, hamsii (şi mă opresc, promit 😀 )
- Numeric
– A4 – indicativul maxim existent de autostradă
– 12 – numărul zilelor nelucrătoare declarate sărbători legale (unul dintre cele mai mici)
– 6000 – numărul aproximativ al urşilor bruni (aproape jumătate din urşii Europei)
– 293 – numărul medaliilor olimpice de-a lungul timpului inclusiv Londra 2012
– 13 – numărul mall-urilor din capitala supraaglomerată (nu-i motiv de mândrie, dimpotrivă…)
– 15000 – numărul aproximativ de mănăstiri şi biserici ortodoxe (prea duşi la biserică însă nu suntem…)
– 2544 – cel mai înalt punct, Vârful Moldoveanu, Munţii Făgăraş (exceptând releul Coştila de pe vârful cu acelaşi nume din munţii Bucegi ce ajunge la 2578 m)
p.s. probabil o să mai adaug şi altele, lista rămân deschisă.
p.s. 2. Cât am stat trei luni în Cehia cel mai mult mi-a lipsit însemnătatea lucrurilor pe care le vedeam acolo. Copacii erau tot copaci, la fel de frumoşi, dar îmi erau străini, simple obiecte ce descriau cuvântul copac. Nu erau ai mei.
Mersi pentru raspuns…Mult mai complet decat ideile pe care le-am asternut eu…Si parca ceva mai obiectiv decat imaginea mea idilica si melancolica ce ma domina in ultimul timp.Ce as „fura” de la tine:
-Tudor Gheorghe
-Fagars si Rom cel mare
Ce as adauga:
– olfactiv: mirosul toaletelor „ecologice” din parcuri
Observatie:
-in Berlin nu sunt decat 9 zile libere pe an, si maximul in Germania este de 13, acolo la Em in zona. Asa ca 12 nu e chiar rau.
ce leapsa faina 🙂 vizuala, auditiva, olfactiva si gustativa.
aoleu, avem 4 autostrazi? De cand? Am plecat doar de o luna!!!! 😛
Faina lista
@Mike: sunt interesante temele tale de la cursul de germana 😀
Sunt 12 acum, in 2011 erau 11, dar a intrat si Sf. Andrei in carti – sigur nu la rugaciunile lui Andrei 😀
@Andreea: pai du-o mai departe!
@Rose: pai avem niste bucatele, A3 Bucuresti-Ploiesti si o bucatica pe la Cluj, si A4 pe la Agigea, ocolind Constanta – de-asta ar trebui sa stii 😀
nici eu nu plec din tara :-)…..inca,
…iar la auditiv iti adaug eu incurajarile si starturile de la concursurile din Romania 😛
nu cred ca e rau sa fi plecat din tara…dar pana cand iti faci acolo anumite locuri comune si o rutina, pana inveti sa te bucuri in limba aia dureaza cred putin si trebuie, sunt sigura, sa incerci sa te golesti de ceea ce iti era obisnuita frumosului si placutului aici in Romania. Cred ca e bine oriunde daca nu te simti si nu esti singur si gasesti sa apartii acelui loc si vrei sa il(sa te) descoperi!
Claudia, incerc sa o duc mai departe dar recunosc ca e ciudat sa imi caracterizez tara tinand cont ca nu prea am iesit din ea. Cateva zile la Madrid si o saptamana prin Grecia. Adica nu prea mult ca sa imi dau seama cu ce e diferita, poate ce consider eu diferit are de fapt fiecare tara intr-un fel sau altul. Muzica, pomi, munti, ape, mancare, oameni au toate :). Fiecare spune ca a lui tara e deosebita, frumoasa…
Adica sunt incantata in continuare de provocare da’ m-am izbit de dilema asta. Daca ce mi se pare mie caracteristic si profund romanesc are de fapt orice tara? 🙂
@Cornelia: da, buna adaugare – pe-afara nu sunt asa incurajari ca aici?
Cu plecatul afara tine si de cat de „legat” esti de casa, cat de suportabil ti-e gradul de instrainare…
@Andreea: sunt tari mult mai frumoase si mai interesante si mai cu mot, dar diferenta nu consta neaparat in relief, ci in oameni, gradul de civilizatie si e drept ca uneori Romania devine exasperanta 🙁
Hai ca m-am grabit cu scrierea :))))
Emisiile mele aici:
@Andreea: abia astept sa citesc si ai bunul motiv al lui 1 decembrie, altfel „abia acum??!” 😀
:))) Andreea, esti un deliciu!
Claudia, originala descriere, ca de fapt asa simtim tara, cu toate simturile!
Despre „afara”: am un an jumate de cand sunt in State, nicicand nu m-am gandit ca voi sta asa mult departe de casa, de muntii mei….viata te pune la mare incercare si iti cam da ghionturi cand esti pe alte taramuri….Deloc usor cu acomodarea, io-s de fel incapatanata…dar usor-usor incepi sa vezi similaritati, putine la numar dar importanta care te fac sa zici „domne, peste tot aceiasi oameni, doar ca-s imbracati altfel”!
@Renutzu: trebuie sa culegi din aceasta experienta ce e de cules si sa n-ai pretentia unei adaptari, dimpotriva: identitatea e un lucru de pret. Poate ca daca toti romanii ar sta cate un an afara ar ajunge sa-si iubeasca tara sau macar sa-i recunoasca locul si s-o respecte.
Mare adevar! Am simtit asta din plin! Imi iubesc mai mult tara acum si sunt mandra ca sunt din Romania, o spun raspicat de fiecare data (cand calatoream in Europa recunosc ca imi era jena)! Iar pe masina e pus un abtipild cu steagul Romaniei! Indentitatea? niciodata n-am s-o pierd, adaptarea?…trebuie cat sa simti comod 🙂
Am cunoscut un tip stabilit in SUA din 1996! Vorbeste romana, isi face multe vacante acasa, pe casca de santier are pus steagul tarii natale, face vin, taie porc, e roman prin toti porii!!!