As raspunde doar plecandu-mi privirea. Artistic, in reluare, tremurand. As schita din trup o plecaciune timida, dar mandra, una nu invatata in vreo scoala de dans ci din filme poate… Si daca rochia mea fi-va simpla, mi-o voi inchipui albastra, lunga, vaporoasa. Nu albastra! Ci rosie. Matase, petale, adiere prin maci. Nu rosie! Ci raze de soare prin alge infiorate-n ocean.
Si as privi in jurul meu fara sa observ oamenii, luminile ci aerul, incaperea, vibratia primelor note. Primul fa major ma va infiora teribil. Stiu. Il astept. Ma las usor prinsa de mana dreapta. Stanga o asez fara teama, bland si sigur pe umarul lui. Ii simt bratul. Trupul mi-e drept. Umerii incordati se destind ca aripile unui fluture. Asteptam amandoi sa dispara incordarea. Toate incordarile de-altfel.
Primul pas e intotdeauna al tau… il urmez la o miime de secunda insesizabila pentru toti ceilalti, dar eu o stiu si sangele imi navaleste in obraji. Nu-mi pierd echilibrul, ci dimpotriva implinesc sincronizarea. Nu vreau decat sa nu ma pierd din ochii tai. Atat. Luminile incep sa se roteasca odata cu noi, devin roiuri colorate de fluturi, lumea devine spirala.
Nu dansam, ci vorbim. Noua. Tuturor. Dansul nu mai e miscare de trup calculata ci pasiune pentru viata. Ce e oare dansul acesta? Are un nume? Pasii sunt noi, nestiuti. Nu doar pentru mine. Ci si pentru el. Armonia aceasta divina ne conduce, umplem dimensiunile, ne indepartam si ne apropiem, niciodata prea mult, niciodata de-ajuns.
Ne oprim brusc. Secunda ingheata intre noi o adiere de parfum. Arcusul musca coarda de jos a viorii si se opreste simtindu-i sangele. Mirare si asteptare intr-un timp suspendat si… nu mai pot respira, nu ma mai pot desprinde! Nici nu incerc sa ma desprind dar contradictia e atat de puternica incat imi simt inima intr-o stransoare ce va exploda si explodeaza! Valuri se propaga pana in fiecare celula, fie si in cea mai ascunsa. Apoi urca prin mainile mele spre tine, mai intai timid, mai apoi indraznet. Valul trece peste tine. Ochii imi ard, te ard.
Coarda se elibereaza si roiul de fluturi urcat in cupola coboara lin, ca o ninsoare.
Primul pas e intotdeauna al nostru…
Well… ca sa nu-l dezamagesc pe tweety, pana se va mai maturiza putzin si va invatza sa nu se mai minta…:
https://trilulilu.ro/
🙂 chiar nu pot sa ma abtin sa nu comentez exact in momentul in care am citit ce ai scris. Inainte de toate, nu a fost o replica rautacioasa, ci eram curios ce concluzii ai tras tu din ce ai citit. De unde ai ajuns la concluzia ca trebuie sa ma mai maturizez???Sunt foarte curios cand vei raspunde concret la intrebarea mea. Poate imi aduce Mosu’ un sac de intelepciune… Sper sa fie in viitorul apropiat, ca sa nu imbatranesti tu prea mult pana atunci! Daca nu, ma voi multumi sa citesc articolele recomandate de tine (care recunosc ca erau interesante) si sa trag singur concluziile.
Asta e… Have a nice day!
foarte dragutze videoclipul si melodia atasate.mi-au dat asa o stare buna cand le-am urmarit…mi-au amintit de printi,printese,povesti de dragoste,romanticisme care se implinesc.
,,Secunda ingheata intre noi o adiere de parfum. Arcusul musca coarda de jos a viorii si se opreste simtindu-i sangele.”
Am citit cu rasuflarea taiata. Foarte expresiv. Am facut o plimbare pe blogul tau si pot spune ca m-a fascinat.
recunosc ca este unul dintre cele mai bune posturi ale mele… :”>