Câteodată dormi pe un pat prost sau într-o poziţie nefirească şi trezirea te uimeşte căci ai senzaţia unei aţipiri de-o clipă în care nici amorţeala n-a apucat să te cuprindă, dar eşti perfect odihnit.
Altădată dormi în aşternuturi calde şi moi şi la fiecare ceas din noapte te trezeşti întrebându-te cât o mai fi până în zori.
Dar întotdeauna simţi în apropierea reîntoarcerii la nopţile de acasă (acasă fiind unde ţi-e inima şi nu perna…) o bucurie ce te ţine cu ochii în zările negre ale unui oraş străin şi de la care îţi iei la revedere cu un drag nebun, cu un drag în care speri să nu-l mai revezi prea curând.
Pilsen, paa!
Mi-e mult somn de ţara mea 🙂