Julieta nu scoate fum căci nu are ţeavă de eşapament,
Julieta nu cere loc de parcare,
Julieta nu merge dacă nu fac sport pedalând,
Julieta înseamnă zâmbet, civilizaţie, evoluţie.
Vreau un Bucureşti pentru Julieta mea!
De la biciclişti…
Sâmbătă a fost un marş al bicicliştilor din Bucureşti „Existăm şi-o să avem bandă”, mai multe detalii pe optar.ro, asta după ce Brigada de Politie Rutieră a constatat că 100 km din pistele construite în bătaie de joc sunt ilegale. Povestea e lungă şi nu trebuie să fii expert sau chiar să mergi cu bicicleta ca să observi că de la desenarea unor linii şi a unor săgeţi până la conceptul de pistă e o mare diferenţă. Din păcate a mai şi costat o grămadă de bani, mii de euro pe kilometru, bani care s-au dus pe apa Dâmboviţei şi pentru care nimeni nu va da socoteală.
Cum mersul pe bicicletă a crescut în popularitate şi utilitate în ultimii ani, iar în generaţia pe două roţi sunt oameni de toate vârstele si categoriile, oameni care vor să se schimbe ceva şi care nu mai acceptă stilul românesc de-a face lucrurile, ne-am adunat peste o mie de biciclişti cu bune şi cu rele. Spun asta pentru că în duelul şoferi-biciclişti mai sunt multe lupte de dat, unele pe drept, altele doar de orgoliu, cert e că te-ai aştepta ca locuitorii unei capitale să trăiască în secolul curent şi să nădăjduiască la exemplele bune pe care ţările civilizate ni-l oferă. Mai avem multe de învăţat şi unii şi alţii pentru că existăm!
De ce m-am dus? O să reiau un răspuns dat pe facebook: fiecare pas înainte tot e ceva decât nimic, iar copiii care azi ne făceau cu mâna de pe margine sau cei care pedalau alături de parinţi văd că se poate şi altfel. Asta e cel mai important: să vedem cu toţii că se poate şi altfel şi chiar dacă o să ne ia mulţi, mulţi ani, de ce-am renunta??!
Mai mult, chiar cred că la un moment dat, într-un final al finalurilor, vom fi destul de mulţi ca să mai conteze şi vocea noastră. Sigura chestie de care mă tem e sindromul românesc al bucuriei înainte de vreme când apare lăsatul pe tânjală şi dezbinarea din motive de orgolii…
…la deget
Ca participant la protest mi-am intrat în rol şi-am claxonat de zor. N-a fost uşor pentru că mâna dreaptă încă nu-şi permitea să se mute din locul ei de pe ghidon în timpul mersului. De data asta a făcut-o ca să poată apăsa mânerul ce declanşează soneria: clink! clink! N-a trecut mult şi s-a format o băşică care a crescut şi crescut până a bubuit, însă degetul fiind amorţit mi-am continuat misiunea.
Azi meditam la buricul degetului mare. Nu ştiu de ce se foloseşte expresia buricul pământului când la fel de bine putea fi şi buricul degetului. Locul ăsta e fisura, slăbiciunea din toată construcţia numită om.
Cât de fragili suntem! Ne dispare primul strat de piele şi deja suntem sensibili în calea oricărui lucru, altădată inofensiv, de care ne atingem. Mâna trecută prin păr? Oroare! Apa caldă? Tortură! O coală de hârtie, o coajă de pâine? Sfârşire! Nu pot face nimic fără să simt, toate îi trec prin atingere şi eu habar n-aveam. Doar ce e cu adevărat moale se simte moale, altfel şi cea mai mică asperitate devine o asprime.
Mâna dreaptă a mâinii mele drepte e buricul degetului mare şi chiar dacă îmi pun stânga la treabă, impulsul involuntar e dreptaci. Şi tot nu regret că am clink! clink! până la final. Acum nu mai am nici un trac să ridic mâna dreaptă de pe ghidon, să-mi aşez ochelarii sau să semnalizez direcţia de mers. Şi o să-mi pun şi o sonerie mai acătări că sunt încă mulţi şoferi care nu se asigură…
p.s. dacă şi degetul soferilor ar păţi aşa belea de la claxonat, pot jura că s-ar face linişte în oraş.
Bun asa! Si eu ma gandeam sa-mi iau o sonerie d-aia cu aer comprimat in sticla… de face ca un claxon de la tir. E de luat in calcul cand te uiti la cel din masina si vezi clar ca el nu te vede…
O mică corecţie: costul total, per km, la final este de 150.000€.
Mi-a placut ca ai zis-o pe-a dreapta, si cu bune si cu rele. Delicios post scriptum. 🙂
@Dani: chiar in drum spre casa am avut parte de doua iesiri in strada fara asigurare si nu stiu daca mi-a auzit soneria. De fapt, stiu de cand mergem cu masina cati fac manevre fara sa se uite…
Si da, trebuie sa-mi iau alta sonerie sau inca una 🙂
@Ala care este: stiam ceva de suma, dar cum nu-s avizata si n-am dovada nu vreau sa afirm lucruri despre care nu stiu. Cert e ca oricare ar fi suma, daca unul dintre noi ar lua-o ar fi pedepsit de lege, lege care se evapora cand se ajunge la „mai-marii” nostri 🙁
@Nami: pai suntem romani si unii si altii si in ambele tabere sunt oameni de buna credinta care sunt corecti sau macar incearca sa fie si restul, tabara uscaturilor care, printre altii, ii cuprinde si pe cei care afirma sus si tare ca-s corecti dar nu-s…
furtuna Sandy si-a facut de cap pe coasta estica a SUA, cred ca toti au auzit, vazut la stiri…
ei da, multe furtuni isi fac de cap, dar….in New York peste 4 milioane de oameni (in prezent, ca au fost mai multi) nu au curent electric; in New Jersey e cam la fel, oamenii stau la coada sa-si incarce telefoanele, leptopurile si alte gadgeturi care devin inutile cand nu mai avem energie;
coada de peste 1 km la benzinarii, lumea cu canistre in mana stand in sir indian….
in astfel de situatii, au scapat de benzina, cozi si bataie de cap, cine?!?!….biciclistii
e cel mai eficient mijloc de transport zl zilelor noastre si cu toate astea unii se impotrivesc sa-l promoveze….bine, guvernantii nostri is gigi contra la multe astfel de implementari sustenabile, asa ca nu-i de mirare;
de-ie Domnu’ ca degetelu’ tau sa nu fi fost „maltratat” degeaba, iar vocea si claxoanele bicicletelor voastre sa se fi facut auzite de cei care sunt in masura sa faca schimbari, in bine!
@Ren: lumea crede ca daca traim in secolul tehnologiei si al consumului trebuie sa renuntam automat la fiabilitatea unui lucru simplu cum e bicicleta si la stilul de viata pe care il impune pana la urma.
Marea greseala a omenirii si a societatilor ca a noastra (ca cea romaneasca) e ca punem pe primul loc graba de a face cat mai multe si posibil, cat mai fara efort. Comoditatea ne va omora inaintea progresului si cam tot ce se face in numele progresului e da fapt, in numele comoditatii.
Bicicleta nu inseamna involutie, ci maturitate.
Oricum Ren, legat de ce-mi povestesti despre SUA, e o pilda simpla data intregi lumi, sper sa fie ochi si minte s-o priceapa…
vorbeam aseara cu Zen despre acest subiect, in sinea noastra ne dorim o trezire, niste ochi foarte deschisi, dar stim ca SUA n-o sa faca niciodata vreo schimbare spre un stil de viata cu adevarat sanatos; apoi oamenii plangand la tv si lamentandu-se ca nu mai au masini, ca nu mai au benzina….mi-au estompat orice speranta;
progresul asta nu e decat o mare involutie 🙁 aseara ma gandeam sa-mi scot pozele pe hartie (nu toate, cateva) ca daca e sa raman fara curent, macar sa le am, sa nu se piarda precum un abur in lumea asta virtuala….si acelasi lucru l-am simtit legat de carti, eu aici am carti in format electronic, asa ca nu stiu ce-as face…cat despre masini, n-am nicio apasare daca maine ies din peisaj, mersul pe jos ptr mine e(ra) ceva imperios necesar (ii simt lipsa de cand sunt aici) cat despre bicicleta, in opinia mea, este viitorul, „maturitatea” (ca sa te citez) de care sper ca noi oamenii sa dam dovada
comoditatea si dependenta de lumea „moderna” o sa ne distruga, cum bine ai spus
cred ca in San Francisco s-a intamplat…au desfiintat liniile de tramvai ca locuitorii orasului sa devina dependenti de masini (iar de-aici se intelege consumul ptr cauciucuri, benzina, ulei s.a.), basca au vrut sa inchida si niste magistrale de metrou, nu stiu daca tot din acest oras, dar inca n-au reusit! aici toate sunt construite la mare distanta, numai sa te faca sa te urci in masina si sa consumi! au inventat un sistem de viata bazat exclusiv pe masina personala! o sa fac niste poze sa vezi cum se termina trotuarele la ei, in majoritate inutile, ptr ca nu servesc la nimic, ori benzile ptr biciclisti: se termina si incep anapoda ca te gandesti „si acum ce fac? iau bicla la spinare?!”
mai nou, a inceput o miscare timida (in unele state, si destul de izolat) ptr cartiere „walking friendly”!!! ceva constientizare exista, dar nu la scara mare ca sa conteze ori sa se evidentieze
am un an jumate si vreo 14 state vizitate, asa ca am vazut destule…:)
scuze ptr comentariul prea lung 🙁
N-ai de ce sa te scuzi, dimpotriva. Pana la urma esti un om care locuieste acolo si povesteste din ceea ce vede, iar asta e mare lucru pentru ca ne facem tot felul de impresii despre altii, fara sa stim cum e acolo. Unde mai pui ca filmele au si ele un merit…