Esti in fata unei cofetarii celebre. Esti pe moarte. Esti supraponderal, esti umflat de toate cate le-ai avut la indemana. Cura de slabire pe care o tii e vitala. Prajitura aceasta unica din vitrina ti-e mortala. Tu stii ca peste noapte cofetaria va arde. Ca a doua zi de suparare cofetarul se va sinucide ducand secretul cu el in mormant. Maine pe la aceeasi ora in acest loc doar amintirile vor mai fumega. Remember, tu esti INCA aici, fata in fata cu ultimul monument dulce de sublim.
Ce faci, intri sau nu?
Cel mai greu de facut NU sunt lucrurile pe care trebuie sa le faci ci acelea pe care NU trebuie sa le faci.
Adevaratele lectii pe care ni le da viata nu sunt cele care dau cu noi de pamant, care ne izbesc peste fata sub forma unor ploi reci, care ne fac sufletul sa urle in noi.
Adevarata lectie de viata este subtila, de-abia ii simti ironia, cinismul, perversitatea, parsivitatea… Dar o simti acum si maine dimineata si poimaine dimineata si raspoimaine si tot asa… ramane cu tine, langa tine, in tine… te saboteaza, te ironizeaza, te arata cu degetul cand te uiti in oglinda, chicoteste cand te intorci cu spatele.
Si intre timp tu incepi sa infuleci. Si infuleci tot ce prinzi, orice, numai sa scoti afara demonul. Amesteci trairi, sentimente, consumi, arunci, strangi, faci risipa, mesteci si mesteci, dar in tine se face si mai mult loc. Acum intra si mai mult parca. Si demonul tot nu a iesit. Nu-l poti prinde, nu poti pune degetul asupra lui, nu-l poti arde cu-o lupa, nu poti inventa gratii pentru el.
Si n-ai intrat azi. Ai ramas afara stiind ca peste noapte, acum, te vei intoarce.
Cu chibriturile.