Timid, aştepta un drumeţ care să-i mângâie creştetul. Nu i-au plăcut cei doi italieni, dar i-am plăcut eu.
Pentru o clipă amândoi ne-am simţit prieteni într-un oraş străin.
L-am lăsat să colinde străduţele şi să-şi găsească alt tovarăş cât am urcat în turn…
Nu m-a aşteptat la coborâre.
Nici eu nu l-am căutat.
Sighișoara. Intrarea în Cetate. Vedere spre Turnul cu Ceas
hai sa fiu un pic critic:
catelusul e subiectul si e pe scena asta a sighisoarei dar, din pacate, silueta lui nu se contureaza deloc bine, capul lui inchis la culoare se suprapune unui fond la fel de inchis (exista o vaga impresie de contralumina peste crestetul lui dar nu suficient cat sa-i contureze si boticul)si nici partea aia din dreapta-sus cu arcada nu prea se impaca bine cu restul imaginii. stiu locul (gangul) si stiu ca fara un superangular mai generos e greu sa prinzi si suficient din turn si din ce-i la nivelul strazii dar poate un pic mai sus aparatul si mai la stanga si mai aproape de catelus ar fi fost nitel mai bine (daca l-ai fi suprapus integral caldaramului ai fi avut o forma mult mai clar definita)
Maammaaaa, asa esti tu putin critic??!
In realitate m-a bucurat comentariul. Tot in realitate… la faza cu catelul am ales din 3 fotografii, in una dintre ele catelul fiind „subiect” pe bune, insa am optat pentru aceasta dintr-un singur motiv: am considerat ca e singura care spune ceva dincolo de culori si incadrare.
Multam fain de vizita si de sfaturi, am inteles partea cu conturul catelului pe care intr-adevar, mi-ar fi placut sa-l scot mai mult in evidenta, chiar si in acest cadru incomplet: o parte de arcada, o bucata de turn, o frantura din viata cetatii…